Balada Musteriului

S-a sculat de dimineata
Si s-a dat cu rom pe fata
S-a spalat apoi cu vodca,
D’aia de se bea la copca.

S-a dres si cu cata tuica,
Dar putina, nu prea multa,
Caci urma sa plece-ndata
La “Cateaua Lesinata”,

Unde a servit in graba,
Bere blonda dintr-o halba
Si cinci mici mai rumeniti,
Mustar si cartofi prajiti.

N-a plecat direct acasa,
S-a oprit si pe-o terasa,
Pentru a savura la soare,
Stand pe spate, o licoare.

A mai poposit un ceas,
Indemnat de al sau nas,
Comandand pe loc o cana,
De vin rosu, de la crama.

Sa fi fost pe la apus,
Cand spre casa s-a dat dus,
Insa s-a oprit pe drum,
Intalnind un prieten bun.

Nu-si dorea, dar a cedat,
Prietenul cu el l-a luat
Ce-a urmat acum va spun,
Rog rabdare si tutun.

Patru halbe, trei pahare,
Berea blonda, tuica tare,
Bauta mereu din duste,
De a dat si la ratuste.

Cand stomacu’ a linistit,
Drept spre casa s-a urnit,
Si-a promis ca altadata:
“N-o sa mai beau niciodata!”

Iubire crispy

Se scurse o saptamana de cand Gina l-a lasat cu buza umflata in restaurantul unde voia sa o surprinda cu o cina romantica. Isi comanda atunci un meniu de crispy strips si incerca sa se calmeze, dar nu i-a reusit, asa ca isi mai comanda si unul de aripioare. Acum sta pe marginea patului si se gandeste la vorbele ei din telefon. Au sunat atat crud. Au penetrat atat de adanc. « Aaaa, scuze, dar cand sa ies pe usa mi-am dat seama ca nu mi-e foame ». Acum era clar, l-a mintit! Gina n-ar fi rezistat unei cine la fast-food.

In aceeasi seara, trecand sa mai incerce un meniu de aripioare, o vazu alaturi de Gianny – soferul de pe troleibuzul 14 – zambindu-i senzual de dupa o pulpa superioara inmuiata in sosul de usturoi. Gianny ii indesa romantic niste cartofi taranesti sub nas si o murdarea in joaca cu ketchup pe nasuc. Era daramat. Ar fi vrut sa fie el cel care ii manjea nasucul cu sos, nu altul. Suferinta data de aceasta scena il transforma intr-o fantoma. Era constient de starea lui si nu voia sa fie vazut asa, astfel ca se puse la coada de la ultima casa si comanda la pachet. Se mai opri afara, ascuns dupa un copac, pentru a-i vedea cum ies tinandu-se de mana. Ea, inca murdara de sos pe fata, si el, cu un twister in mana dreapta. Imaginea il cutremura pana la apoplexie. Intra numaidecat si-si comanda si el un twister.

Statea pe marginea patului si plangea. Tricoul roz cu imprimeu cauciucat se uda de lacrimile ce nu erau suficient de convingatoare pentru a o aduce pe ea inapoi sau a invinge gravitatia. Se gandea, pentru prima data in viata lui, la sinucidere. Incepu sa calculeze cate meniuri de pui picant ar fi trebuit sa manance pentru ca stomacul sa-i cedeze. Isi imagina scena suicidului cercetata de politie: pungi unsuroase aruncate peste tot, un ultim cotoi cu ceva carne pe el, mesajul de adio scris cu ketchup pe pereti, ultimele aripioare picante lasate mostenire ei etc.

In timp ce se visa mort pe covorul de cartofi prajiti, suna telefonul. Era ea.

-         Cum ai putut sa-mi faci asta? – o intreba

-         M-a mintit. Mi-a zis ca le da si bonuri de masa. Tu nu ai bonuri. Te rog sa ma ierti. Te rog !

Era salvat. Ea, si odata cu ea si bonurile ei, se intorceau la el.

CeDeLe [Since luna trecuta]

Pentru ca internetul a incetat sa mai fie un loc in care ne injuram unii pe altii imbracati in pijamale, ignorandu-ne mama care ne striga sa trecem la masa, iata ca avem si un club de lectura (CeDeLe) online, initiat de cel mai luminos blog din cate s-au vazut pana acum.

Prima editie a avut loc luna trecuta, ocazie cu care am ajuns si eu sa citesc ceva de la Henry Miller (Tropicul Cancerului), avand la start o serie de oameni dornici de lectura. Dupa lupte acerbe in lecturat si dat pagina cat mai repede, toata lumea a iesit pe primul loc, cam cum se terminau concursurile la emisiunea de fericita amintire -Abracadabra.

Avand in vedere calitatea mea de membru fondator si presedinte de onoare al clubului, pozitie dobandita in urma eforturilor supraomenesti depuse in decursul anilor pentru propasirea valorilor imbratisate de catre club sau doar pentru ca am fost primul care a zis ca s-ar baga – nu mai tin minte exact – am fost desemnat sa aleg urmatoarea carte de citit in grup.

Stiu ca asteptati titlul ce urmeaza sa-l propun ca pe o dimineata de Craciun, asa ca nu va mai tin si va comunic ca urmeaza sa citim Evanghelia dupa Isus Cristos, Jose Saramago.

Daca va intrebati cum de am ales tocmai aceasta carte, raspunsul este simplu: Am cumparat-o mai demult si n-am apucat s-o citesc. Simplu, nu?

Sunt rugati sa-si exprime incantarea pentru alegerea facuta, urmatorii: Brightie, Alex şi Yuki,  Adrian (care va alege urmatoarea carte),  Realdo,  Delaskela,  Cinabru,  Leo, Alpha the Greatest, Flavius, Bitter, Elful si Madalina. (Da, link-urile de apar cu albastru, le-am furat cu nesimtire de la Brightie).

Stiu ca mai sunt pe aici cativa cetitori pasionati, pe care ii invit sa se alature grupului. Nu-i obligatoriu, atata doar ca nu va mai imprumut bicicleta niciodata daca nu va alaturati

Termen de predare a impresiilor: 25 septembrie?

Toamna, anotimp cultural

Pe langa frunzele galbene ce imbogatesc cromatic urbea, transformand-o intr-un peisaj demn de orice mare reprezentant al impresionismului, toamna inseamna un nou inceput pentru viata culturala de la noi. Asemeni ghioceilor ce prevestesc primavara, intoarsele show-uri TV prevestesc startul unui nou anotimp bogat in evenimente culturale. MTV i-a facut lu’ Maical de un an. A fost frumos, a venit lumea la un flashmob, la o caserola cu coliva, fiecare dupa cum l-a inteles si iubit pe cantautor. Antena si Pro si-au reluat emisiunile culturale, urmand sa aflam detalii de interes general despre viata si opera unor artisti trecuti recent in nefiinta. Ramane ca si domnu’ Dan sa inceapa un nou sezon din seria emisiunilor despre animalele salbatice adaptate la viata de oras. Serialele ce abordeaza interculturalitatea etnica vor aparea cu un nou sezon. Industria muzicala va aborda teme naturaliste, precum ploaia, vantul sau  grindina, toate acestea urmand sa treaca prin parul ei, ravasind sufletul artistului. Deh, anotimpurile reci inspira.

Ma bucur sa vad ca a mai trecut o vara desantata, fara ca spiritul cultural ce vine odata cu prima frunza zburatoare sa fie dat uitarii.