Nature sales

Am avut o revelatie. Nu acum si nici ieri. Duminica. Mai pe seara, mai exact. Imi calcam tricoul cu coiotu’ – am un tricou cu coiotul ala din desene, pe care il iau pe sub camasile “de mers la lucru” – si ma uitam la televizor, adica la publicitate. Si la un moment dat mi-a picat fisa. Sexul nu mai vinde, acum vinde natura. Nature sales. Nu suna bine, dar asta iese daca e sa parafrazam.

Ganditi-va putin. Mai toate produsele lansate recent pe piata de la noi contin cate-un element in stare pura. Ca e vorba despre bifidus essensisul sau actiregularisul din iaurt ori despre herbelul din pasta de dinti, ca o fi coenzima  Q10 din crema hidratanta x ori uleiul de casmir din samponul y. Nu conteaza despre ce e vorba sau daca chiar il/o contine. Important este sa fie. Si, la fel de important,  sa bem icetea cu antioxidanti naturali

Ma astept in curand sa vedem noul abonament pantera 12 cu extract de aloe vera sau motorina imbogatita cu pipi de caprioara virgina.  Ce inteleg eu din toate astea? In afara de nimic, mai inteleg ca toate aceste referinte la elemente din natura, ma vor convinge la fel de mult ca reclamele bazate pe sex. Sunt la fel de convins ca o sa-mi creasca sistemul imunitar de la iaurtul danone, pe cat eram de convins ca o sa ma capatuiesc folosind sprayul axe.

Deci, mancam e-uri, bem e-uri, fumam gudron, dar luam un iaurt si suntem back in business. Sau, mai bine, ne spalam cu noul sampon ce contine particule de ambrozie si extract din seminte de dovleac, si chiar de o fi sa sfarsim in cancer, parul va fi ferm iar suvitele rebele vor deveni rezistente si cuminti.

Pana data viitoare, stay shiny.

Precizare: aia cu tricoul cu coiotul n-am bagat-o pentru a scoate in evidenta latura copilului din mine, il port ca are material fain si, daca acoperi imprimeul, pare un simplu tricou negru. Plus ca n-are gulerul incretit. Da’ daca vi se pare cute, pot sa sterg precizarea.

Sursa foto

Happy Oscar’s day

Diminetile nu sunt deloc usoare, dupa cum probabil ca stiti, astfel ca, incerc aproape in fiecare zi sa ajung ceva mai devreme la locul de facut bani si riduri. Paradoxal? N-as zice. Ajuns mai devreme, voi avea intodeauna cateva momente de liniste, inainte de tumultul fatarnic ce ma cuprinde de nevoie timp de opt ore mai apoi. Daca traficul este lejer ori daca vremea este prietenoasa, si dimineata devine mai blanda, daca dimpotriva, strazile au volumul dat la maxim si cerul se asorteaza cu cenusiul blocurilor, nu exista pe lume sortiment de cafea care sa ma aduca in randul mortilor vii.

Si poate ca va ganditi ce legatura are asta cu 8 martie sau cu premiile Oscar, ca doar n-o sa-mi permit indolenta de a scrie despre altceva, nu? Ei bine, nu prea are. Poate cu ziua asta in care sarbatorim sexul frumos si inteligent, are. Si asta pentru ca festivismul este la fel de daunator unei zile, ca o vreme “inchisa si preponderent ploioasa”, am inchis citatul. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce lupte colosale se dau la numai cateva strazi distanta, ba pentru un buchet de margarete, ba pentru vreo kitschosenie impopotonata cu te miri ce. Nu vreau sa-mi imaginez cu cata disperare se dau telefoane pana si la ultimele shaormerii, pentru o rezervare intarziata a ceea ce se va vrea o cina romantica in doi:  “Comanda 44, doua mari cu de toate. Draga mea, astea sunt ale noastre, nici nu stii  cat de greu mi-a fost sa rezerv aici.” Si nu vreau sa-mi imaginez nici ce o fi in curtea scolii. Cate buchete de 3 sau 5 fire intra pe poarta institutie, care mai de care invelite in celofan sau minunate hartii cu modele. Cate zambete vor lua locul nervilor si injuraturilor pricinuite de corvoada cumpararii buchetelor.

Da, nu vreau sa-mi imaginez, dar o fac.

N-am nimic cu sarbatoarea in sine, n-am nimic cu simbolurile ei, ba chiar imi sunt simpatice, doar efervescenta pregatirilor si alergaturii imi provoaca o mica angoasa, cat sa-mi doresc sa raman inchis in casa, la fel ca intr-o zi ploioasa.

Un singur lucru sper: sa mai gasesc si eu un buchet de ghiocei in drumul spre casa.

Sursa foto

Cod galben de joaca

Daca sunteti din Timisoara sau daca v-ati uitat la meteo, ati aflat ca in Timisoara ninge cu pofta. Si o tine asa cam de vreo trei zile. Si na, zapada multa, trafic ingreunat, nervi facuti zob, ce mai: o minunatie, nu alta. Neavand incotro, ma sui si asta dimineata in masina, luand-o lipa-lipa catre plantatia de bumbac. Ma pregatisem psihic pentru 1986 de injuraturi usurele si vreo 2895 cu trimitere directa la geneza proprie.

Drumul decurge acceptabil, pana in aproprierea drumului ce sta sa dea in plantatie, cand, cam in acelasi loc in care s-a intamplat incremenirea de acum cateva luni (Str. Gheorghe Lazar), se aude un mare poc. Scuip in san, multumit ca nu s-a auzit in spatele meu, injur in san pentru ca tocmai mi-am tras o flegma pe camasa calcata si dau sa ma urnesc din loc. Urneste-te daca ai unde. Soferii direct implicati in poc, strangeau fulgi mari de zapada pe paltoane, analizand expert situatia eleronului ucis (da, inca sangera in zapada cand m-am uitat eu).

Stam ce stam, si incep astia cu gesticulari, isterii care mai de care, amenintari si alte giumbuslucuri. Ma uit scarbit la spectacolul din fata mea si, coborandu-mi colturile gurii, caut asentiment la masina din banda alaturata. Ce sa vezi: aceeasi soferita ca la episodul cu incremenirea. Ptii, drace, ca un facut nu alta. Cat timp ne-am schimbat noi priviri surprinse, in strada lucrurile degenerasera. Soferii din coloana se pusesera pe claxonat, cei doi actori principali se amenintau tot mai abitir, la radio incepuse o piesa de-a lu’ Inna.

Si cand ne asteptam sa se termine totul si sa ne reluam marsul pinguinic, soferii intorcandu-se la masinile lor, se razgandeste pocitorul, face un bulgare cat toate zilele si pac! – direct in caciula cu votati PSD a lu’ pocitu. Asta nu-mi sta linistit, face la randu-i un bulgare si-l expediaza precis, direct in ochelarii cu lentile fumurii ale pocitorului. Poate ca s-ar fi terminat aici, dar al treilea bulgare n-a mai avut parte de precizie, oprindu-se in parbrizul unui bmw roz, cu numarul TM-69-POT, din care a iesit un malac de vreo 1300 de kile, cu straturi-straturi la ceafa, bata de baseball in stanga si toporisca in dreapta. Arunca malacul ustensilele, isi infige mainile ca doua lopeti in zapada generos depusa pe capota-i, si mi ia pe cei doi la tinta, opreste-l daca poti.

Ce-a urmat, mi-e greu sa va descriu. Zburau bulgari din toate partile, pietonii instigau soferii pregatindu-le munitie pe trotuar, doua fete de liceu se apucasera sa faca oameni de zapada in gradina liceului de vizavi, piesa lu’ Inna inca nu se terminase.

Ai fi putut crede ca va dura la nesfarsit joaca asta, dar la liceul de vizavi se auzi deodata clopotelul. Spasiti, soferii intrara in masini si se indreptara fiecare spre clasele lor. Incepea ora de realitate.

Sursa foto

Sunt o oaie.

Dupa cateva zile atat de pline, ca niste anvelope umflate de angajatii de la OMV (mai mult aer, mai mult bacsis), ajung aseara sa deschid si eu Y!M. Trec in revista spam-urile mail-urile si constat ca sunt invitat sa ridic vreo cateva meleoane de euro castigati pe la vreo trei loterii din diverse colturi ale lumii, cu care, numai bine, voi putea sa-mi achizitionez viagra si noul Z3150, acum mult mai silentios !?

La un moment dat, hop cu mesajul de la mess: mneam2010 would like to add you to his messenger list as sheep12896. Cine-o mai fi si mneam asta, ma gandesc eu in sinea mea, ca nu pare nick de pustoaica hot. Dau accept, ca nu se stie niciodata, si ma si ia in primire : « buna fiule » « Tata ? » – intreb eu, avand grija sa-mi sting si tigara, preventiv. « Poti sa-mi spui simplu, parinte » « Pot, dar vreau ? »

Incepusem sa cred ca am dat peste primul meu hater si incepusem deja sa ma felicit, devenind tot mai nerabdator sa vad cu ce injuraturi va trebui sa ma confrunt. « Ar fi bine sa vrei, caci nu putem sti cat timp mai avem ». « Da’ unde plecam ? » incerc eu sa-l descos pe hater-ul meu. « Asta vom afla cu totii, insa, numai atunci cand ne-o veni vremea.» « Amice, zi ce te doare, ca am de spalat vase. » « Dorim sa te adaugam in comunitatea celor care contribuie la ridicarea catedralei mantuirii neamului. » « Cu cat ai dori sa contribui ? » « Auzi, sigur nu esti o pustoica sexy si cu chef de prostioare ? » « Nu, pustoaica nu sunt, dar de prostioare… » « Da, da, sa trecem peste si pe langa.  Macar vreun hater de pe blog ? » – incerc disperat. « Fiule, nu-ti citeste nimeni blogul. » « Aha, deci esti informat. Din pacate nu pot ajuta, ma gandeam sa donez la vreun spital sau vreun orfelinat. » « Desertaciuni, fiule. Nu faci decat sa hranesti trupul si placerile trupesti. Trebuie sa investesti in suflet.» « Si cam ce urmariti sa faceti cu banii primiti de la mine ? » « Urmeaza sa cumparam materiale de constructii, sa platim utilitati, furnizori… » « Aaa, pai astea-s desertaciuni, parinte, credeam ca le dati si voi foc pe un altar amenajat corespunzator. Macar stiam o treaba, da’ asa… daca scapa vreun leut din cei donati pe ceva util, ce ne facem ?» « stf ! » « fmcg ».

Si uite asa am ratat oportunitatea de a contribui la ridicarea unui mastodont intru satisfacerea megalomaniei unor preafericiti si preaimpopotonati, lasandu-ma prada naivitatii mele, de a crede ca ridicarea unei constructii mari nu poate tine loc de scoli, spitale sau mancare, cata vreme in ea nu pot fi gasite decat picturi facatoare de minuni si babe facatoare de basini. Minunile sunt facute de oameni, nu de cladiri, oricat de idealist ar suna asta.

Ignore!

Precizare: Va rog sa nu intelegeti ca as avea ceva impotriva BOR sau altor Biserici. Nici impotriva preotilor nu am nimic. Cu megalomania unor oameni as avea cate ceva de impartit, si parca nici cu asta, daca in jur s-ar trai decent. Discutia prezentata mai sus, nu a avut loc in realitate (asta ca sa evitam orice fel de discutii ).

Sursa foto