Asa cum am mai spus, sunt cel mai citit blogger din tot neamul meu, astfel ca, trebuia sa vina si momentul primului concurs pe blog. Si iata-ne in fata acestui moment istoric, la fel de important ca debutul lui Jean Vladoiu la campionatul mondial.

Atentie! Acest concurs nu se adreseaza cititorilor acestui blog. Stiu ca suna ciudat, dar veti intelegeti voi ce-am vrut sa spun

Pentru ca este vara, cald si iulie, dar si pentru ca mai urmeaza august si septembrie, am ales tema concursului si premiul tinand cont de toate acestea. Dar sa va spun despre ce este vorba. Incep cu premiul: Un SAPUN! Asa arata un sapun:

Concursul se adreseaza celor care nu se spala, dar au de gand sa schimbe acest lucru. Ce trebuie sa faceti? Simplu. Scrieti un eseu cu titlu “Cum mi-am dat seama ca put“.  Poate fi o simpla descriere a fetelor contorsionate observate la calatorii din acelasi mijloc de transport in care mergeati si putorile voastre sau cat vi-a luat sa va dati seama ca nu sunteti invidiat de colegi, ci altul este motivul pentru care nu va tin companie la fumoar. Nu trebuie sa dati link catre acest articol sau sa indepliniti alte formalitati. Important este sa va doriti premiul si sa invatati cum se foloseste. Si nu uitati: la acest concurs chiar este important sa participi, ca de castigat, vom castiga cu totii.

Avand in vedre faptul ca, de la o vreme incoace am ajuns cel mai citit blogger de pe scara blocului ;

Precum si faptul ca, ma astept sa apara hateri dintr-o clipa in alta, care sa-mi spun cum ca sunt asa si pe dincolo ;

Precum si faptul ca, m-am hotarat sa contracarez orice intentii de discreditare a acesti publicatii si publicantului ei

Precum si faptul ca, nu am gasit alta metoda mai buna decat cea folosita de Eminem in filmul 8 miles, cand ii da bataita pe scena la unu’, spunand tot ce se poate spune rau despre el, si astfel nelasandu-i acestuia posibilitatea de a mai adauga ceva;

M-am hotarat sa ies din dulap (nu, nu in sensul ala :) ) si sa va fac o lista cu actiunile in afara preceptelor sociale, pe care eu.ro le fac atunci cand nu e nimeni prin preajma. Dupa ce cititi mai jos aveti doua variante : 1) sa-mi confirmati ca le faceti si voi si 2) sa nu recunoasteti :)

1. Daca mi-a cazut o bucata de mancare pe langa (nu zic pe jos, ca nu-i mereu valabila) o ridic, suflu pe ea si hat. Regula de 5 secunde este optionala :) Nu ma intelegeti gresit si nu va strambati, o fac doar atunci cand nu ma vede nimeni :)
2. Pentru ca nu-mi place sa calc, se intampla sa iau pe mine miercuri aceeasi camasa pe care am avut-o si luni. Merge si cu marti si joi. Combinatia luni-vineri nici nu merita mentionata. Precizez ca ma asigur sa nu puta.
3. Ma scobesc in nas. Si-mi place. Cred ca e vorba de nevoia de aventura si latura de explorator pe care le-am cam neglijat in copilarie.
4. Mananc usturoi si apoi tac juma de zi pana dau de o guma de mestecat sau pasta si periuta Imi place usturoiul. Si ceapa :)
5. Ma admir in geamurile masinilor pe langa care trec :)
6. Imi sug burta. :|
7. Am crema hidratanta pentru fata. Si gel de curatare. Si le folosesc. Si sunt de la Vichy.
8. De multe ori dau din cap aprobator, ca si cum as sti despre ce vorbeste interlocutorul. Nu stiu.
   And the worst
9. Ma cred amuzant. Serios :)

Precizare: Acest text (de la un capat la altul) este un pamflet la adresa mea si l-am tratat ca atare.

Daca este marti, boghi.ro – principala publicatie online de analiza economica si sfaturi despre cresterea fluturilor, v-a pregatit un nou studiu de piata. Cum criza si rujul se afla pe buzele tuturor, ne-am gandit sa le oferim cititorilor nostri (salut Gicu, salut Dorel) o analiza cat mai exacta a fluctuatiei bunurilor de pe piata de larg consum, astfel ca acestia sa-si poata face o idee cat mai exacta despre evolutia acesteia in ultimul trimestru de scoala, intaiul trimestru de vacanta. Totodata, studiul de fata este util si angentiilor de PR, publicitate si de-a ce se mai joaca oamenii din online zilele astea.  Cum nu am reusit sa gasim pe nimeni dornic  sa ne raspunda la intrebari, am deschis televizorul si am stabilit rezultatele dupa prima reclama aparuta in cale. Am extrapolat, schimbat canalul si adormit si, in final, am ajuns la urmatoarea concluzie:

Top 3 – cele mai vandute produse in Romania trimestrului 2

Asteptam propuneri pentru noi studii de piata la adresa redactiei: Strada Bulevardului, nr. prim, scara rulanta, etaj superior, apartament cu o camera.

]]> http://boghi.ro/?feed=rss2&p=1758 4 http://boghi.ro/?p=1753 http://boghi.ro/?p=1753#comments Mon, 26 Jul 2010 15:07:26 +0000 boghi http://boghi.ro/?p=1753

Stiti cum abia asteptam toti sa ajungem la lucru, sa inceapa inca o zi prolifica si plina de provocari si sa ne vedem cu sefu? Cum tremuram din fiecare fir de par de pe picioare cand auzim ding-ul outlook-ului anunatandu-ne sosirea in statie a unui nou e-mail cu intrebari pertinente – dovada a rolului nostru clar definit si la fel de clar inteles de catre toti colegii? Stiti cum e sa te intalnesti cu colegii la cafea si sa incepi discutii despre noua viziune a companiei si despre cat de bine au fost concepute noile proceduri, cum ar fi cea de raportare a numarului de apasari pe dispenser-ul de sapun de la baie?

Dar cat de savuroasa este mancarea de la cantina cand esti insotit de colegi si sefi, putand astfel sa asezonezi cartofii natur cu discutii despre mark-up si preturi de transfer, stiti? Sau cum drumul pana la cantina pare mai scurt cand cineva iti povesteste ce a adus nou departamentul de R&D pe piata produselor de bla-bla-bla -ceva termen care parca suna cunoscut – bla-bla?

Sau cu cata disperare si agitatie iti petreci ultimele minute din zi, cand stii ca urmeaza sa se termine si ca nu vei mai fi la birou pana maine la ora 9. O, de ce, de ce atat de mult?  Spuneti-mi ca stiti. Spuneti-mi ca si pentru voi trec atat de greu acele ultime minute dinaintea dezastrului de a pleca de la birou, ca va doriti ca timpul sa se comprime sau ca cineva sa organizeze o sedinta in ultimul moment.  Stiti cum e sa va surprindeti prietenii cu gura cascata sau pe jumatate adormiti, in timp ce le povestiti despre marele proiect in care sunteti implicati?

Stiti?

No, daca stiti, zic sa inchideti blogul de fata pana nu ne certam, ca io asa m-as duce in concediu, de nu mi-ar ajunge tot powerpoint-ul din lume pentru a-mi prezenta planurile. Si mai e atat de mult…

Si pentru ca am ramas pieton timp de o luna (nemeritat, evident) zic sa ma sui in patru (tramvaiul cu acelasi numar) si sa ma dau jos unde mi-o trebui. Ca n-am mai circulat cu tramvaiul de 180 de ani, mai putin la lecturile urbane, se vedea de la o posta jumate, dar am zis sa-mi stapanesc emotiile si sa para ca stiu ce fac. M-am oprit in picioare langa o persoana care parea blanda si fara dorinta de a ma lua la mistocareala ca nu stiu sa merg cu tramvaiul. Si cum stateam eu asa, numarand statiile, sa nu care cumva sa ma dau jos unde nu trebuie si sa ma ratacesc, aud o zumzaiala ce venea de undeva de jos, cam de la nivelul soldului. Sa vezi ca o inceput stomacul concertul fara mine si n-am o shaorma sa-l acompaniez, zic. Cand colo, colo pe la sold in jos, pe-un tricou frumos, brelocul meu cel sugubat se puse pe flirtat cu breloaca vecinei de bara. Si sa vezi micutul ce filosofie invatase in timpul liber:

Nu mai intelegeam nimic. Ma gandeam ca o fi de la emotiile calatoriei cu tramvaiul. Ceva nu era in regula: de unde stia brelocul meu atatea despre agatat breloace? Eu nu-l invatasem asa ceva.

Nu stiu ce s-a intamplat in seara aia. L-am vazut plecand si n-am putut sa-i spun mai nimic. S-a intors tarziu in noapte,  fluierand si fredonand Meravigliosa Creatura.

Conf-call record automatically generated by [boghi.ro]. Date: 07/22/10 Time: 09:13 pm Length: 1′23″

Alo. Da? Eu sunt. Care eu? Eu, blogu’. M-ai lasat cu buza umflata si mi-ai mai pregatit si party fara sa-mi spui. A, tu erai… Cand mai treci pe acasa? Trec. Da’ cand? Maine. Esti? Pai unde as putea sa plec? Mda. Hai, te astept. Ca te cauta lumea si nu stiu ce sa le zic. Pai am fost la team building. Hai ma, termina cu prostiile. Vorbesc serios. Am fost; numa’ ce m-am intors. Am trait sa o aud si pe asta, tu la team building. Ce sa-ti pun, ai si trait mult s-o auzi: un an. Am uitat ce glumet esti. Sa vii maine sa-ti vad fata aia a ta de glumet. Bine. Ceau. Pa. Auzi, auzi… Da? Sa-mi aduci si mie ceva. Ce sa-ti aduc? Ceva, de ziua mea. Pai ce vrei? Nu stiu. O tema noua, un header, vezi tu. Hai ca ma gandesc. Ceau. Ceau. Auzi. Da? Dar sa vii, da? Vin, blogule, vin

Remove report

Cam atat s-a scurs de cand m-am retras pe plaja asta. Un an de joaca cu mine insumi si, cand ati dorit, si cu voi.  M-am bucurat la primul comentariu, la al doilea, la al treilea… la comentariul cu numarul 100, 200, 300. Si mai apoi, la primul comentariu al unei persoane pe care nu o stiam

In anul asta de plaja m-am bronzat frumos sub razele arzatoare ale autoironiei, mi-am desenat multe zambete pe fata, m-am lovit cu stangu-n dreptu’, m-am entuziastmat si intristat.

Plaja asta este vizitata de putini oameni. Foarte putini. Dar sunteti atat de cuminti si frumosi, incat am prins mare drag de voi. Putini fiind, am avut norocul sa o pastrez curata,  cu nisip fin si briza primitoare si pentru alti oameni cuminti si frumosi. Am mai murdarit-o eu din cand in cand, dar (imi)  promit sa n-o mai fac.

Si gata, s-a incheiat o vara si incepe o alta. Eu va astept in continuare sa ne jucam cu ea in nisip.

PS: va lasati blogurile la un beach party mai pe seara? Sunt invitatele lu’ asta mic al meu

Ma indoiesc ca mai exista cineva care sa nu stie ca astazi se va lectura in tramvaiul 4, cu plecare din Piata Libertatii, de la ora 18:00. Dar am zis sa va aduc aminte. Eu mi-am luat cartea cu mine de dimineata, sper sa si pot pleca in timp util de la munca.

Bag de seama ca nu sunt singurul om de pe planeta asta care trebuie sa raspunda periodic unor intrebari obositoare, ce se tot repeta, se tot repeta, se tot repeta, pana cand cel intrebat nu mai rezista, rezista, rezista. Si ce mi-am zis? daca tot sunt citit de  aproape toti oamenii de pe pamant, hai sa incerc un raspuns in scris la cateva dintre ele. Daca esti victima acestor intrebari si iti place raspunsul, poti sa subscrii.

Q-ul de azi este: “Dar voi cand va casatoriti?”

A-ul: “Stii, nu e frumos sa ma intrebi asta, doar pentru ca ti se pare ca am ajuns la varsta la care ar cam trebui sa ma casatoresc. Uite, si tu esti destul de batran, dar nu ma auzi pe mine intrebandu-te cand ai de gand sa mori, desi e clar ca asta urmeaza, nu?”

]]> http://boghi.ro/?feed=rss2&p=1706 10 http://boghi.ro/?p=1549 http://boghi.ro/?p=1549#comments Wed, 14 Jul 2010 09:43:19 +0000 boghi http://boghi.ro/?p=1549

V-am mai spus-o, da’ nu strica sa ma repet, plus ca va ramane scris: banii se fac in trei feluri:

• se fura
• se investesc alti bani
• se inventeaza ceva la fel de genial ca roata

Ar mai fi si varianta cu castigat la loto, dar e la fel de probabila ca gasitul sacosei cu bani in tramvai. Acuma, de ce m-am apucat sa vorbesc despre un domeniu pe care nu-l stapanesc? Banii, adica. Simplu. La viata mea am avut parte de cativa apropiati care si-au dorit sa se faca domnu Vantu cand vor fi mari. Si eu mi-am dorit sa ma fac Bon Jovi, dar ghinion – nu mi-s blond. Si nici prieten cu Richie Sambora.

Nu zic ca nu exista exceptii, nu zic nici ca dorinta de a face ceva nu este, uneori, suficienta, dar in cele mai multe cazuri fara bani nu se fac bani. Pana si sa ajungi sa furi linistit ai nevoie de bani. Comertul s-a inventat cu multi ani in urma, regulile lui s-au stabilit deja. Serviciile se fac cu apanajul prieteniilor sau de catre adevaratii specialisti in domeniul respectiv. Unde specialist inseamna om care a studiat ani la rand cum se presteaza un anumit serviciu. Daca nu esti specialist si nici nu ai prieteni binevoitori care sa te tina in puf, nu merge.

Productia inseamna linii de productie, logistica, depozite, spatii de lucru. Inseamna furnizori si angajati. D-aia adevarati, care vor sa-si primeasca banii. Tot adevarati si astia.

De cand ma stiu mi-am dorit sa ma fac patron. Ba de librarie, ba de cafenea, ba de firma de consultanta (in ce? orice ) Tot de cand ma stiu am ramas la stadiul de vrut si am inteles ca e bine sa visezi, dar e la fel de bine sa te si trezesti. Am inteles ca daca nu esti facut pentru furat, trebuie sa muncesti pentru a manca. Altfel nu merge. La loterie nu joc si nici genial nu sunt. Deci ramane munca.

Povestile de succes ale unor tineri care au plecat de jos au, de obicei, un element ascuns, dar esential, care scapa povestitorului. Ca e mama care o stia pe tanti de la institutia x. Ca e vorba de fiul lu’ directoarea de la firma y. Ca a vandut bunica doua apartamente si a ajutat nepotul sa-si deschida firma. In cele mai multe cazuri exista o explicatie care incadreaza povestea de succes intr-unul din cazurile prezentate in lista de mai sus.

Astept sa-mi spuneti cum ca gandirea mea e paguboasa si ca trebuie sa ma deschid la minte daca vreau sa fac ceva. Sunteti invitatii mei

Sursa foto