Sa prindem pisicile negre,
In lanturi groase si reci
Sa le punem sa treaca prin fata,
Si fara pasi in spate pe veci,
Si fara cruci o mie pe noi,
Si fara san scuipat,
Si fara copil descantat,
Pisicile negre sa treaca,
O data, mai o data si mai

Foto source

Si acum incercati sa vi-l imaginati in fata ochilor, cum sta el plin de posibilitati si variante pe ecranul telefonului, cum ne intinde el o mana de ajutor in fiecare dimineata si cum ne aranjeaza el perna pentru un somn suplimentar de cinci sau zece minute. Puteti vedea? No, acum comparati-l cu mama, aia care va trezea in fiecare dimineata si va trimitea la matematica si chimie. Si acum sa ni-l imaginam din nou pe snooze, dragul de snooze, bunul de snooze. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la snooze, parca o aud pe Britney cantand “Snooze me baby one more time”, parca il aud pe Cohen cu al lui “Snooze me till the end of  love”, parca il Stefan cu “Veta! apasa snooze si fa ce vrei cu chiuveta”.

Ca etimologie, snooze vine din latinescul lasciate mi dormire, suferind  destul de multe modificari de-a lungul somnului. Documentandu-ma pentru acest text, am aflat de pe un site strain (http://schlafen.allnightlong) cum ca un grup format din cercetatori – atentie! – germani, britanici, japonezi, americani, plus doi romani fugiti din tara pe timpul lui Ceausescu, au descoperit ca intre utilizarea snooze si aparitia cancerului nu exista nicio legatura, dar sentimentul intoarcerii la sforait este the new lady gaga. De altfel, se pare ca snooze este singurul lucru de pe pamant fara o legatura aparenta si de bun simt cu cancerul, care chiar nu are nicio legatura cu cancerul.

Snooze este un cuvant atat de dulce, incat l-as vedea ca denumire a oricarui produs comercial de succes. Imaginati-va cum ar suna “snooze e felul meu de-ati multumi. snooze fiindca esti tu” sau “vacutele prefera snooze”, ca sa nu mai zic de “foloseste snooze timp de 14 zile si daca nu te vei simti mai bine, noi iti dam banii inapoi” – e clar ca n-o sa iti ceara nimeni nimic inapoi, ca doar e vorba de snooze.

Propun sa ni-l mai imaginam putin pe ecranul telefonului.

Inca putin.

Nu uitati, mama v-a dat viata, dar snooze este cel care va da de ales. Alegeti sa dormiti! Alegeti sa recunoasteti snooze ca fiind cel mai dulce cuvant. Alegeti sa-l primiti pe snooze in viata voastra! May the snooze be with you.

PS: da, ideea acestui text a venit in timp ce stateam pe buda.

PPS: nu, continutul acestui text nu a venit in timp ce stateam pe buda, desteptule!

Я идиот, который производит различные блоги и спам даже не здравый смысл,  и перевод замечаний. Я надеюсь, по причинам, которые мне бежать даже для меня, я считаю глупым, это нажать на ссылки в комментариях, я оставлю их. Игорь http://xyzfthe.wqyz

Imi cer scuze in numele wordpress-ului si al internetului – sper sa le acceptati – pentru ca intrati direct in spam. Locul vostru nu este acolo, ci in inima mea, unde va asigur ca v-ati castigat un loc pe vecie. Dragii mei, nu este mult, dar m-am gandit sa scriu cateva randuri numai pentru voi, cititorii si comentatorii nevazuti ai acestui blog. Iata-le:

如何你必須是愚蠢的想像，將接受評論的語言你不知道嗎？我深信，你是一個悲傷的悲傷或不能做什麼的話，他或她的生活，而不是在一個不斷普塔肘把扶手椅和愚蠢的評論博客。

Chiar insemnati enorm pentru mine. Sper ca acum sa si stiti acest lucru.

Cine suntem? De unde venim? Exista extraterestri? Il iubeste Moni pe Iri? Cum naiba a ajuns Inna pe locul intai in Billboard?  Iata doar cateva dintre enigmele la care omul nu a reusit inca sa raspunda. Pana azi, caci astazi m-am decis sa incep o serie de articole revelatoare cu privire la ceea ce nu a reusit omenirea sa inteleaga pana la mine.

Intrebarea “existentiala” la care va voi raspunde azi este: De ce merg fetele cate doua la baie ?

Diversi filozofi au incercat sa explice acest fenomen al mersului in tandem la baie, dar, vai, nu au facut decat sa ofere justificari puerile si fara nicio legatura cu adevaratul motiv pentru care fetele aleg sa mearga la baie impreuna. Sa trecem totusi in revista cateva dintre variantele vehiculate.

1. Fetelor le este frica sa umble  singure prin bar sau prin alt loc public. Mda, nu care cumva sa fie atacate de lupul cel rau si frustrat ca a esuat in incercarea sa de a o manca pe Scufita Rosie. Nu cred ca mai trebuie sa explic de ce aceasta explicatie este o prostie, dupa cum bine stim, lupul este batran, are un stomac sensibil si ar vomita imediat carnea marinata in spray auto-bronzant.

2. Fetele vor sa “analizeze” (aka barfa) la baie ceea ce se discuta la masa (varianta lui Andrei). Nimic mai gresit. De ce? Simplu. Daca la masa discutau baietii intre ei, imi vine greu sa cred ca fetele se duc cate doua la baie pentru a-si da cu parerea in liniste despre jocul echipei in repriza a doua. Daca la masa discutau fetele, ar fi avut parte de toata  intimitatea din lume chiar la masa. Se stie doar ca noi baietii suntem foarte atenti la nevoile fetelor si dinadins pare ca nu suntem atenti la ce vorbesc, tocmai pentru a le oferi intimitatea de care au nevoie.

3. Sa-si tina usa, sa nu intre nimeni peste ele. Ma rog…copilarii.

Si multe alte versiuni, care mai de care mai gresita si departe de adevar.

N-are rost sa va mai tin cu sufletul la gura, este clar ca fetele se duc cate doua la baie ca sa faca sex.

Immanuel Kent / Timisoara, 4 septembrie 2010

PS: cu placere

S-a dres si cu cata tuica,
Dar putina, nu prea multa,
Caci urma sa plece-ndata
La “Cateaua Lesinata”,

Unde a servit in graba,
Bere blonda dintr-o halba
Si cinci mici mai rumeniti,
Mustar si cartofi prajiti.

N-a plecat direct acasa,
S-a oprit si pe-o terasa,
Pentru a savura la soare,
Stand pe spate, o licoare.

A mai poposit un ceas,
Indemnat de al sau nas,
Comandand pe loc o cana,
De vin rosu, de la crama.

Sa fi fost pe la apus,
Cand spre casa s-a dat dus,
Insa s-a oprit pe drum,
Intalnind un prieten bun.

Nu-si dorea, dar a cedat,
Prietenul cu el l-a luat
Ce-a urmat acum va spun,
Rog rabdare si tutun.

Patru halbe, trei pahare,
Berea blonda, tuica tare,
Bauta mereu din duste,
De a dat si la ratuste.

Cand stomacu’ a linistit,
Drept spre casa s-a urnit,
Si-a promis ca altadata:
“N-o sa mai beau niciodata!”

In aceeasi seara, trecand sa mai incerce un meniu de aripioare, o vazu alaturi de Gianny – soferul de pe troleibuzul 14 – zambindu-i senzual de dupa o pulpa superioara inmuiata in sosul de usturoi. Gianny ii indesa romantic niste cartofi taranesti sub nas si o murdarea in joaca cu ketchup pe nasuc. Era daramat. Ar fi vrut sa fie el cel care ii manjea nasucul cu sos, nu altul. Suferinta data de aceasta scena il transforma intr-o fantoma. Era constient de starea lui si nu voia sa fie vazut asa, astfel ca se puse la coada de la ultima casa si comanda la pachet. Se mai opri afara, ascuns dupa un copac, pentru a-i vedea cum ies tinandu-se de mana. Ea, inca murdara de sos pe fata, si el, cu un twister in mana dreapta. Imaginea il cutremura pana la apoplexie. Intra numaidecat si-si comanda si el un twister.

Statea pe marginea patului si plangea. Tricoul roz cu imprimeu cauciucat se uda de lacrimile ce nu erau suficient de convingatoare pentru a o aduce pe ea inapoi sau a invinge gravitatia. Se gandea, pentru prima data in viata lui, la sinucidere. Incepu sa calculeze cate meniuri de pui picant ar fi trebuit sa manance pentru ca stomacul sa-i cedeze. Isi imagina scena suicidului cercetata de politie: pungi unsuroase aruncate peste tot, un ultim cotoi cu ceva carne pe el, mesajul de adio scris cu ketchup pe pereti, ultimele aripioare picante lasate mostenire ei etc.

In timp ce se visa mort pe covorul de cartofi prajiti, suna telefonul. Era ea.

-         Cum ai putut sa-mi faci asta? – o intreba

-         M-a mintit. Mi-a zis ca le da si bonuri de masa. Tu nu ai bonuri. Te rog sa ma ierti. Te rog !

Era salvat. Ea, si odata cu ea si bonurile ei, se intorceau la el.

Prima editie a avut loc luna trecuta, ocazie cu care am ajuns si eu sa citesc ceva de la Henry Miller (Tropicul Cancerului), avand la start o serie de oameni dornici de lectura. Dupa lupte acerbe in lecturat si dat pagina cat mai repede, toata lumea a iesit pe primul loc, cam cum se terminau concursurile la emisiunea de fericita amintire -Abracadabra.

Avand in vedere calitatea mea de membru fondator si presedinte de onoare al clubului, pozitie dobandita in urma eforturilor supraomenesti depuse in decursul anilor pentru propasirea valorilor imbratisate de catre club sau doar pentru ca am fost primul care a zis ca s-ar baga – nu mai tin minte exact – am fost desemnat sa aleg urmatoarea carte de citit in grup.

Stiu ca asteptati titlul ce urmeaza sa-l propun ca pe o dimineata de Craciun, asa ca nu va mai tin si va comunic ca urmeaza sa citim Evanghelia dupa Isus Cristos, Jose Saramago.

Daca va intrebati cum de am ales tocmai aceasta carte, raspunsul este simplu: Am cumparat-o mai demult si n-am apucat s-o citesc. Simplu, nu?

Sunt rugati sa-si exprime incantarea pentru alegerea facuta, urmatorii: Brightie, Alex şi Yuki,  Adrian (care va alege urmatoarea carte),  Realdo,  Delaskela,  Cinabru,  Leo, Alpha the Greatest, Flavius, Bitter, Elful si Madalina. (Da, link-urile de apar cu albastru, le-am furat cu nesimtire de la Brightie).

Stiu ca mai sunt pe aici cativa cetitori pasionati, pe care ii invit sa se alature grupului. Nu-i obligatoriu, atata doar ca nu va mai imprumut bicicleta niciodata daca nu va alaturati

Termen de predare a impresiilor: 25 septembrie?

]]> http://boghi.ro/?feed=rss2&p=1961 18 http://boghi.ro/?p=1955 http://boghi.ro/?p=1955#comments Tue, 31 Aug 2010 13:04:28 +0000 boghi http://boghi.ro/?p=1955 Pe langa frunzele galbene ce imbogatesc cromatic urbea, transformand-o intr-un peisaj demn de orice mare reprezentant al impresionismului, toamna inseamna un nou inceput pentru viata culturala de la noi. Asemeni ghioceilor ce prevestesc primavara, intoarsele show-uri TV prevestesc startul unui nou anotimp bogat in evenimente culturale. MTV i-a facut lu’ Maical de un an. A fost frumos, a venit lumea la un flashmob, la o caserola cu coliva, fiecare dupa cum l-a inteles si iubit pe cantautor. Antena si Pro si-au reluat emisiunile culturale, urmand sa aflam detalii de interes general despre viata si opera unor artisti trecuti recent in nefiinta. Ramane ca si domnu’ Dan sa inceapa un nou sezon din seria emisiunilor despre animalele salbatice adaptate la viata de oras. Serialele ce abordeaza interculturalitatea etnica vor aparea cu un nou sezon. Industria muzicala va aborda teme naturaliste, precum ploaia, vantul sau  grindina, toate acestea urmand sa treaca prin parul ei, ravasind sufletul artistului. Deh, anotimpurile reci inspira.

Ma bucur sa vad ca a mai trecut o vara desantata, fara ca spiritul cultural ce vine odata cu prima frunza zburatoare sa fie dat uitarii.

Si cum ma mai tineam tantos ca sunt ca sunt un dr. House al dorintelor si gandurilor ascunse ale femeilor, ca pot sa smulg zambete surprinso-admirative de la pensionare si adolescente deopotriva, ca in juru-mi zburda fluturi si canta randunici, trimise de femeile recunoscatoare din intreaga lume. Nope! Trigonometrie!!! Ba chiar mai putin de atat.

Ce Heidegger? Ce Kant? Ce Nietzsche? Femeile au un vocabular propriu, cu care se nasc, traiesc si mor, iar noi, barbatii (toti) nu-l vom patrunde niciodata. Mai degraba se termina Tanar si Nelinistit, decat sa intelegem noi vreodata ce vrea o femeie. Mai degraba aflam ce-a vrut  sa spuna poetul, decat sa intelegem ce-a vrut sa spuna o femeie. Mai degraba o sa ajungem sa-l intelegem pe Fuego, decat sa intelegem femeile. Mai degraba o sa aflam salariu lu’ Esca, decat sa aflam ce  are in suflet o femeie. Oricum, masoneria, iluminatii si orice alta grupare secreta cu uniforme d’alea gay, sunt pis-sprit pe langa secretomania din jurul vocabularului feminin.

Pentru prima data in viata mea generalizez si nu simt ca gresesc: noi nu intelegem. Singurul lucru care-mi scapa este daca nu intelegem pentru ca nu putem sau pentru ca nu vrem (inconstient, bineinteles).

Drumul spre job este pavat cu bune… dale.

Doriti sa incepeti munca? Adaugati chef si apasati enter.

Neah. Orice lucru in lumea asta incepe cu o pauza