Cuvintele sau viata?
Cam asa s-ar putea intitula leapsa venita de la Tomata. Cam acelasi lucru incerca si Freddy cu ceva ani in urma sa afle de la mine. Dar daca el intreba, who wants to live forever, intrebarea din lepasa de fata suna in felul urmator
„ daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face?” (Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p.6)
Adanc, si nu ma refer la textul CTP-ului, ci la cum le-as mai ingropa. Stiu, raspunsurile de genul: “cuvintele sunt tot ce am mai de pret” sau “cand eu nu voi mai fi, cuvintele mele vor reprezenta dovada existentei mele”, sunt frumoase si, de cele mai multe ori, corecte . Dar, in cazul meu, nu se aplica, dintr-un foarte simplu motiv: eu nu spun nimic interesant. Inteligent, nici nu mai zic. Si ca sa scapam de o impresie gresita de la bun inceput, nu e vorba ca m-as subestima, nici vorba, sunt destul de impacat cu mine, dar chiar spun o gramada de prostii. Multe prostii. De ce as vrea sa ramana vorbele astea in urma mea? Ce sanse ar mai avea nepotii mei sa se laude cu tataie, cand oricine ar putea observa cate nerozii a debitat raposatul?
Cum sunt destul de sigur ca nici cu prajiturile bunicii nu vor avea ocazia sa se laude (ceau, bunica 
), nu vreau sa le rapesc si posibilitatea faloseniei cu genialitatea bunicului (da, chiar daca ar fi o minciuna; ba o sa-i si invat exact cum trebuie spusa povestea).
Si ar mai fi si povestea cu frica de moarte. Da, mi-e frica de moarte (ocazie cu care marturisesc si ca am plans la Love Story; de doua ori). Dar sa zicem ca asta are o rezolvare, odata dusa bunica, n-as mai intarzia prea mult pe aici si m-as duce s-o caut, oriunde ar fi locul ala. Dar as lua si cuvintele cu mine, cu exceptia urmatoarelor vorbe de duh:
Catre nepoti: ” am plecat dincolo, ce sa va aduca bunicu?”
Catre copii: “lasati salteau, eu am cautat bine si n-am gasit nimic acolo”
Catre banca: “pe aceasta cale, va comunicam scadenta anticipata a creditului pentru motivul invocat la articolul 14 din pomelnic. Da, ala scris cu caractere de 8″.
Catre vecini: “da, eu am cerut trupa de heavy-metal la inmormantare. Acum stiti cat de mult am apreciat seratele de manele oferite de-a lungul anilor”.
Catre prieteni: “voi urmati”
Catre cititori: ” follow me on twitter, daca mai poti”
Catre “bunica”: “vin, draga mea. ce credeai?”
Sunt rugati sa abordeze acest subiect, urmatorii: adc, camytzi si catalin.
11 Responses to “Cuvintele sau viata?”
Leave a Reply
alb-viole(n)t on January 15th, 2010
Necunoscutilor nu le lasi niciun mesaj? Un ceva care sa ii faca sa regrete ca nu te-au cunoscut, ceva ca sa aiba cu ce sa te citeze la un pahar de bere…ceva?!
boghi on January 15th, 2010
Le-as lasa, da’ ce, ca nu ma duce capul sa dibuiesc vorbe ticluite de aducere aminte…
Catalin on January 15th, 2010
Multumesc de invitatie. Sper sa o pot onora in viitorul apropiat.
doareu on January 15th, 2010
mesajul meu pentru cei care raman aici ar fi cam asa :aici ne plictisim de moarte, murim de foame si de frig.
Poate cu un astfel de mesaj, in cazul in care o sa descopar ca dincolo ii mai mai bine decat aici, o sa reusesc sa-i conving pe pamanteni sa ramana aici. Nu de-alta dar daca ar veni dincolo ar strica toata distractia si dincolo ar deveni aici.
boghi on January 15th, 2010
Catalin: cu multa placere, asteptam cu sufletul la gura
doar tu: bun mesajul, destul de acoperitor, dar eu tot o sa vin
Todo on January 16th, 2010
Cum femeile traiesc mai mult decat barbatii, e posibil sa ii spui “buncii” in vis: no draga, da mai stai ca nu-i graba…mai respir si eu singur un pic
.
boghi on January 16th, 2010
Ce ti-e si cu statisticile astea, iti strica planurile
camytzi on January 18th, 2010
asta recunosc ca e destul de grea, leapsa, ea
) sper sa pot da si un raspuns pe masura…
Maria on January 18th, 2010
Cei cu frici de “dincolo” se vor grăbi să-ngroape vorba. Şi mie mi-e dragă vorba, dar aşa mi-e drag şi de mineeeee. Nu ştiu, pe cuvânt de cercetaş că nu ştiu. Îi greu!
boghi on January 19th, 2010
camytzi, am incredere ca te vei ridica la inaltimea provocarii
maria, adanc, zic, cat mai adanc, noi sa fim sanatosi
Cuvintele sau viata? | A blog on evolution on February 11th, 2010
[...] scris in urma provocarii primite de la Boghi. Va invit sa preluati leapsa, in oricare dintre forme. (No Ratings Yet) Loading … [...]