Le chef
Dragii mei, pe lumea asta exista niste reguli. Si bine ar fi ca noi oamenii sa intelegem acest lucru. De multe ori ne dorim sa experimentam lucruri noi si sa ne reuseasca, dar gresim: fiecare trebuie sa stea in banca lui si sa faca ce a invatat la scoala. Stiu ca o sa-mi sariti in cap si-mi veti spune ca sunt un prost, dar gresiti si am de gand sa va dovedesc acest lucru.
Deci, zidarul ar trebui sa se ocupe de facutul caselor, contabilul de tinutul registrelor, psihologul de reglarea creierilor, mecanicul de reparatul masinilor, iar juristul de orice altceva decat facutul prajiturilor. Pentru ca tocmai in asta sta dovada indubitabila a faptului ca fiecare trebuie sa stea in banca lui, pana nu trebuie chemati pompierii. N-a fost cazul, dar asta numai pentru ca am facut ceea ce se cheama: o prajitura rece.
Sa va dau si reteta: niste biscuiti, niste lapte si o crema. Detaliile sunt irelevante. Partea la care va pot oferi asistenta urmeaza dupa pregatirea si omogenizarea (o_O) ingredientelor. Mai exact: fixarea in tatani a prajiturii.
Se pune un rand de biscuiti, se adauga crema. Se chicoteste putin cu prietena si se savureaza momentul romantic din bucatarie. Se mai adauga un rand de biscuiti si se mai intinde un strat de crema. Se mai saruta prietena si se manjeste nasucul acesteia cu putina crema (nu multa, ca poate nu ajunge). Se mai adauga un rand de biscuiti si un strat de crema. Se poate intona o sansoneta frantuzeasca si chiar imita un patiser francez. Accentul se foloseste dupa talentul actoricesc. Se mai adauga un rand de biscuiti si se mai varsa un strat din crema fierbinte, tocmai luata de pe foc. Se exagereaza cu accentul frantuzesc pana se observa privirea de “esti penibil” in ochii fiintei iubite. Se mai adauga un rand de biscuiti si un strat de crema, moment in care veti observa o usoara tendinta de dezmembrare a prajiturii, cunoscuta in bucataria internationala sub denumirea de “alunecare de crema-incinsa-care-trebuie-racita-inainte-habarnistule-care-esti”. Se rasteste putin la prietena, care brusc nu este in stare sa-ti citeasca gandurile – la fel de romantice – cum ca tu ai vrea sa tina naiba de biscuitii care o iau la vale.
Se adauga un cutit pe margine si se mai urla putin la prietena. Se mai adauga un cutit pe cealalta latura si se gesticuleaza isteric din mainile manjite cu crema. Se cauta un cutit mai mic pentru latura superioara, aflata in dreapta dumneavoastra, daca ati respectat reteta, si se roaga prietena pe un ton ferm, sa faca naiba ceva. La acest moment ar trebui sa aveti hainele pline de crema si firimituri de biscuiti. In sfarsit, se adauga si cel de-al patrulea cutit, baricadand prajitura cat mai bine posibil. Se pune la frigider pentru a se raci.
Daca ati respectat intru-totul reteta indicata de mine, prajitura – botezata, foarte inspirat, Patru cutite – ar trebui sa arate cam asa:
Se savureaza alaturi de persoana iubita, daca mai aveti asa ceva.
Pofta buna!
PS: am uitat sa va spun ca se poate ninge (eee?) cu niste nuca de cocos.
13 Responses to “Le chef”
Leave a Reply
Andrei Pfeiffer on February 9th, 2010
De fapt, in final, gustul conteaza … despre care nu ai zis nimic.
Vania on February 9th, 2010
Poate încercăm…
ady on February 9th, 2010
m-am distrat teribil.
) sau in forma de inimioara.
recomand cu intredere o forma detasabila de prajituri. detin una pentru tort, adica rotunda, dar se gasesc si paralelipipedice (patratzoase, dreptunghiuloase
vor impiedica astfel de accidente si vor face nenecesara folosirea cutitelor.
de asemenea, recomand studierea unor bloguri si forumuri care prezinta prepararea unor reteta, in toti, pasii, inclusiv cei intermediar, cunoscuti de cei/cele care petrec ceva timp in bucatarie, dar total sau foarte putin cunoscute amatorilor.
eu ma plimb de mai multi ani pe forumul de la culinar.ro. e o sectiune ce prezinta retetele cu poze de pe tot parcursul prepararii, reteta fiind manufacturata de domni si doamne neprofesionisti, in propria bucatarie.
ps. ce fel de crema, de la plic sau de casa?
Leo on February 9th, 2010
boghi on February 9th, 2010
Andrei: gustul e ok, ca de crema s-a ocupat Claudia. Te asteptam deseara sa degusti
Vania: sa tii cutitele pe aproape
Ady: multumesc pentru recomandari. Crema a fost de casa
Leo: oui oui, ma biensur
Lia on February 9th, 2010
Acum va apuca si pe voi cookie-uitul, cand eu sunt cu stomacul franjuri?
egoistilor
Data viitoare sa vorbiti cu un inginer constructor… sa va explice intrepatrunderea caramizilor si consistenta mortarului
D. on February 9th, 2010
oare de ce, citind “Patru cutite”, mi-a venit in minte “Pusca si cureaua lata”
[pe care, de altfel, o urasc din tot sufletul meu mic si negru] ??? 
)
boghi on February 9th, 2010
Lia: lasa ca tu o sa prinzi cu mai multa crema
D: nu stiu, cutitele folosite chiar sunt inguste
D. on February 10th, 2010
cred ca neuronii si sinapsele au alaturat: cutite, pumnale, haiduci, voinici, munti si văi.. etc
boghi on February 10th, 2010
n-as putea sa-ti confirm sau infirm, mie mi-au fost extirpate sinapsele dupa un accident de bicicleta
Maria on February 10th, 2010
Mda…
) Chiar aveam gânduri mari când am început a citi, dar mi-a trecut. Mă-ndestulez cu privitul, mulţam fain!
boghi on February 10th, 2010
Ce te-a facut sa te razgandesti, n-ai patru cutite in casa?
)
Maria on February 11th, 2010
Da, da, lipsa cuţitelor a fost elementul decisiv!
)