Cod galben de joaca

Daca sunteti din Timisoara sau daca v-ati uitat la meteo, ati aflat ca in Timisoara ninge cu pofta. Si o tine asa cam de vreo trei zile. Si na, zapada multa, trafic ingreunat, nervi facuti zob, ce mai: o minunatie, nu alta. Neavand incotro, ma sui si asta dimineata in masina, luand-o lipa-lipa catre plantatia de bumbac. Ma pregatisem psihic pentru 1986 de injuraturi usurele si vreo 2895 cu trimitere directa la geneza proprie.

Drumul decurge acceptabil, pana in aproprierea drumului ce sta sa dea in plantatie, cand, cam in acelasi loc in care s-a intamplat incremenirea de acum cateva luni (Str. Gheorghe Lazar), se aude un mare poc. Scuip in san, multumit ca nu s-a auzit in spatele meu, injur in san pentru ca tocmai mi-am tras o flegma pe camasa calcata si dau sa ma urnesc din loc. Urneste-te daca ai unde. Soferii direct implicati in poc, strangeau fulgi mari de zapada pe paltoane, analizand expert situatia eleronului ucis (da, inca sangera in zapada cand m-am uitat eu).

Stam ce stam, si incep astia cu gesticulari, isterii care mai de care, amenintari si alte giumbuslucuri. Ma uit scarbit la spectacolul din fata mea si, coborandu-mi colturile gurii, caut asentiment la masina din banda alaturata. Ce sa vezi: aceeasi soferita ca la episodul cu incremenirea. Ptii, drace, ca un facut nu alta. Cat timp ne-am schimbat noi priviri surprinse, in strada lucrurile degenerasera. Soferii din coloana se pusesera pe claxonat, cei doi actori principali se amenintau tot mai abitir, la radio incepuse o piesa de-a lu’ Inna.

Si cand ne asteptam sa se termine totul si sa ne reluam marsul pinguinic, soferii intorcandu-se la masinile lor, se razgandeste pocitorul, face un bulgare cat toate zilele si pac! – direct in caciula cu votati PSD a lu’ pocitu. Asta nu-mi sta linistit, face la randu-i un bulgare si-l expediaza precis, direct in ochelarii cu lentile fumurii ale pocitorului. Poate ca s-ar fi terminat aici, dar al treilea bulgare n-a mai avut parte de precizie, oprindu-se in parbrizul unui bmw roz, cu numarul TM-69-POT, din care a iesit un malac de vreo 1300 de kile, cu straturi-straturi la ceafa, bata de baseball in stanga si toporisca in dreapta. Arunca malacul ustensilele, isi infige mainile ca doua lopeti in zapada generos depusa pe capota-i, si mi ia pe cei doi la tinta, opreste-l daca poti.

Ce-a urmat, mi-e greu sa va descriu. Zburau bulgari din toate partile, pietonii instigau soferii pregatindu-le munitie pe trotuar, doua fete de liceu se apucasera sa faca oameni de zapada in gradina liceului de vizavi, piesa lu’ Inna inca nu se terminase.

Ai fi putut crede ca va dura la nesfarsit joaca asta, dar la liceul de vizavi se auzi deodata clopotelul. Spasiti, soferii intrara in masini si se indreptara fiecare spre clasele lor. Incepea ora de realitate.

Sursa foto