columbofilul (2) – pe repede si scurt

Dupa terminarea facultatii, Victor a ales sa se dedice in totalitate noii sale pasiuni, abandonand domeniul pe care alegandul cu ani in urma, avea sa se certe ireconciliabil cu tatal sau. Renuntarea la orice alte activitati si retragerea in sine au dus in scurt timp la discutii tot mai aprinse intre Victor si mama acestuia. D-na Istrat a inceput sa observe la fiul ei o oarecare detasare la inceput, pentru ca mai apoi sa devina cu adevarat ingrijorata de modul de viata tot mai singuratic si inchis al baiatului ei. Singura legatura pe care Victor o mai pastrase cu grupul de cunoscuti ce obisnuiau sa-i constituie compania de zi cu zi nu cu mult timp in urma, a fost cea cu un fost coleg de camin, Mihai, de loc din Sibiu, cu care de altfel avea si o relatie de prietenie foarte stransa in timpul studentiei. Chiar si cu acesta insa relatia a devenit una mult mai distanta, intalnirile dintre cei doi avand loc doar atunci cand dupa mai multe telefoane date de prietenul lui, de cele mai multe ori in urma unei lungi munci de convingere, Victor accepta sa-si paraseasca pentru cateva ore refugiul sau pentru a se intoarce in agitatia deloc confortabila a orasului.
In timpul unei plimbari pe malul canalului ce strabate orasul, Mihai a incercat sa-l convinga pe Victor sa-l insoteasca la redactia ziarului unde acesta tocmai incepuse sa lucreze, pentru a se convinge de atmosfera prielnica ce-i asteapta pe lupii tineri si talentati, astfel cum ii numea redactorul sef, care doresc sa vina in acest domeniu « pentru a apara ceea ce se obtinuse cu atat sange si efort in Decembrie ». Raspunsul lui Victor avea sa-l convinga pe Mihai ca nu ar mai trebui sa incerce niciodata sa-i ofere prietenului sau o astfel de alegere :
- La fituica asta, exista si o rubrica despre cresterea porumbeilor ?
- Bineinteles ca nu Victor, sunt atat de multe lucruri mult mai importante pe care incercam sa le abordam, doar le stii si tu foarte bine! Avem posibilitatea sa scriem despre problemele la care visam in timpul facultatii ca isi vor gasii rezolvarea in articolele noastre !
- Pentru mine importanti sunt porumbeii, si chiar daca ar exista o rubrica despre porumbei tot nu as veni sa scriu pentru ca asta m-ar tine departe de ei
- Si oricum, stiu bine ca nu ar interesa pe nimeni.
Ceea ce l-a socat pe Mihai cel mai mult in discutia avuta cu Victor a fost faptul ca acesta numea ziarul la care el lucra o « fituica », termen pe care Victor obisnuia sa-l deteste, datorita faptului ca tatal sau il folosea in timpul certurilor dintre cei doi, reprosand ui aspiratiile de a lucra la o « fituica » lipsita de importanta, care nu-i va oferii nicioadata posibilitatea de a realiza ceva maret asa cum meseria de inginer ar fi facut-o. Victor insusi tinea la momentul acela discursuri inaltatoare despre cat de important este orice ziar indiferent de renumele acestuia si cum orice « fituica » poate face diferenta. Cat de departe pareau acum de Victor acele ganduri si idealuri.
In lunile care au urmat, singurele prezente sociale ale lui Victor se desfasurau in sanul familiei cu ocazia unei vizite, mereu nedorite in viziunea acestuia, din partea vreunei verisoare,matusi sau unchi intodeauna din partea mamei. Legatura cu familia tatalui sau a fost intrerupta imediat dupa inmormantarea acestuia, atunci cand fratii D-lui Istrat au reusit cu ajutorul unui magistrat corupt sa-i lase fara mostenire pe vaduva si copilul fratelui lor in urma unui proces cel putin caraghios ca foarte multe altele din acea perioada.
In toti anii care au urmat, Victor s-a inchis tot mai mult in el refuzand orice apropriere de oameni si mentinand o relatie ursuza doar cu aceia cu care era nevoit sa intre in contact. Pe rand familia, vecinii si mai apoi diversele cunostinte si prieteni ai mamei sale au ajuns sa creada ca acesta si-a pierdut mintile, cel mai probabil de la prea mult invatat in timpul facultatii, doar o patisera multi altii inaintea lui, numai ca Victor nu fusese nicicand un student eminent, singurele performante inregistrandu-le in ultimul an cand nevoit sa se intretina singur a reusit sa obtina bursa de care avea nevoie. Incercarile disperate ale mamei sale de a-l vedea un om realizat cu familie, slujba si recunoastere sociala, pe aceasta din urma punand mare pret dupa o viata traita alaturi de un om respectat de toti oamenii importanti ai orasului, au esuat rand pe rand.

Desi situatia lor financiara se imbunatatise dupa obtinerea de catre D-na Istrat a pensiei sotului ei, fiul acesteia alegea sa duca un trai auster lasand impresia unui om ce traieste resemnarea saraciei si a mediocritatii sociale, contrastand puternic cu imaginea mamei, imagine pe care aceasta chiar mai mult decat in timpul vietii sotului ei o imbunatatise. D-na Istrat fusese intodeauna o femeie ingrijita si inzestrata cu trasaturi ce te dominau usor de la prima intalnire, o femeie nu foarte frumoasa insa care ascundea foarte bine acest lucru datorita aspectului foarte ingrijit si a atitudinii ei pline de incredere. Statura impresionanta pentru o femeie, pe care o mostenise si Victor, parul vopsit blond si taiat modern, ochelarii care-i ofereau imaginea unei semi intelectuale si tinuta extrem de ingrijita ii tradau statutul social de indata ce o vedeai. Economista de profesie, nu a fost nicicand o femeie de cariera, preferand sa ramana in umbra sotului ei si sa duca o viata comfortabila, muncind doar atunci cand plictisul sau gelozia o determinau sa-i ceara sotului un post la fabrica condusa de acesta. Greul traiului de zi cu zi l-a descoperit doar dupa moartea sotului, cand a fost nevoita sa munceasca timp de cativa ani dupa terminarea economiilor stranse. Forta cu care si-a propulsat sotul in timpul vietii acestuia, spre culmile sociale ale vremurilor nu-i slabise nici acum insa nu era suficienta pentru a-l face pe Victor sa urmeze o cale fireasca a lucrurilor. Marele tel al d-nei Istrat era sa-l determine pe fiul ei sa reuseasca in viata. Gandul ca acesta devenise un inadaptat, un ratat social ii provoca o rusine greu de imaginat, starea de degradare in care ajunsese Victor ii dadea insomnii si nu contenea sa nascoceasca tot felul de planuri in urma carora sa-l aduca pe baiaul ei pe calea normalitatii. Ar fi distrus demult custile porumbeilor daca n-ar fi stiut ca asta l-ar departa si mai mult pe Victor de ea si ar fi fost doar o chestiune de timp pana cand acesta si-ar reface porumbaria.

Dupa foarte multe incercari de a-i prezenta lui Victor fete de varsta lui si de a-i trezi acestuia interesul pentru o relatie, din dorinta de a-i da un alt sens in viata decat preocuparea obsesiva pentru o pasiune nu foarte intensa, cel putin in perceptia ei, a raposatului domn Istrat, si alte nenumarate incercari de a-i obtine posturi bine platite si caldute la diverse institutii din oras, d-na Istrat isi pierdu rabdarea si intra intr-un conflict deschis cu fiul ei, formuland in scurt timp amenintari care mai de care mai ridicole in ochii tanarului columbofil.
Castigurile lui Victor au fost unele modeste in tot acest timp, cat putea sa castige din banii primiti pentru inchirierea porumbeilor la nunti, insa erau mai multi decat avea el nevoie. In fapt, aceasta activitate i-ar fi putut aduce venituri bunicele, insa Victor era jumulit de diversi intermediari.
Cand mama lui Victor aproape renunta-se la a mai gasi solutii pentru schimbarea fiului sau, acesta veni intr-o zi acasa cu o tanara, pe care o instala in camera sa ignorand complet fata impietrita de uimire a mamei. Desi gestul fiului sau de a nu-i prezenta persoana adusa in propria casa i se paru jignitor, nu indrazni sa spuna nimic si simti o bucurie la care nu mai spera.
In dupa-amiza acea, mama urca pentru prima oara dupa mult timp, pe acoperisul casei unde Victor isi petrecea cea mai mare parte din zi, pentru a insista ca Victor sa-i ofere explicatiile evident necesare. Dupa ce aceasta vorbi intr-un mod necontrolabil pentru mai bine de jumatate de ora, tradand starea euforica in care se afla, Victor i-o taie scurt explicand-ui ca numele fetei este Maria, ca a cunoscut-o la o nunta unde ea facea fotografii, ca de aunci s-au intalnit de cateva ori la insistentele ei iar acum ii oferea adapost pentru cateva zile pana cand aceasta avea sa-si gaseasca un nou apartament cu chirie si ca ar face bine sa-l scuteasca de alte intrebari care ar ramane fara raspuns pentru simplul motiv ca raspunsurile nu exista.

Victor Istrat ar fi putut trece drept un mare invatat sau un om atins de nebunia revelatiilor ce le au numai cei alesi si ignorati de restul lumii, datorita privirii lui care exprima inteligenta si ochilor sai blajini si toleranti, insa pasiunea sa unica pentru cresterea porumbeilor ii refuza chiar si acest statut in ochii celor care il cunosteau.

Photo by Gavin Newton