Aiurea in tramvai

Si pentru ca am ramas pieton timp de o luna (nemeritat, evident) zic sa ma sui in patru (tramvaiul cu acelasi numar) si sa ma dau jos unde mi-o trebui. Ca n-am mai circulat cu tramvaiul de 180 de ani, mai putin la lecturile urbane, se vedea de la o posta jumate, dar am zis sa-mi stapanesc emotiile si sa para ca stiu ce fac. M-am oprit in picioare langa o persoana care parea blanda si fara dorinta de a ma lua la mistocareala ca nu stiu sa merg cu tramvaiul. Si cum stateam eu asa, numarand statiile, sa nu care cumva sa ma dau jos unde nu trebuie si sa ma ratacesc, aud o zumzaiala ce venea de undeva de jos, cam de la nivelul soldului. Sa vezi ca o inceput stomacul concertul fara mine si n-am o shaorma sa-l acompaniez, zic. Cand colo, colo pe la sold in jos, pe-un tricou frumos, brelocul meu cel sugubat se puse pe flirtat cu breloaca vecinei de bara. Si sa vezi micutul ce filosofie invatase in timpul liber:

- Buna, ce faci?

- Atarn.

- Si eu.

- …

- Te ajut cu cheile alea? O breloaca asa frumoasa n-ar trebui sa fie incovoiata sub greutatea atator chei.

- Da’ ce treaba ai cu cheile mele? Esti hot?

- Da. Sunt. Ti-e frica?

- O, da, as tremura toata, dar mi-e sa nu zdrangan cheile.

- Daca ma lasi sa am grija de tine, nu vei mai cara decat cel mult o cheita de posta.

Nu mai intelegeam nimic. Ma gandeam ca o fi de la emotiile calatoriei cu tramvaiul. Ceva nu era in regula: de unde stia brelocul meu atatea despre agatat breloace? Eu nu-l invatasem asa ceva.

- Asa ziceti toti, si cu prima ocazie dispareti cu cate una pe care scrie Busteni 2002. Nu inteleg ce vedeti la ele.

- Draga mea, eu nu sunt asa. Eu sunt breloc de oras, nu umblu cu d’astea ieftine de prin statiuni. Astea se dezlipesc la primul venit.

- Las’ ca va stiu eu pe voi, daca nu va plac astea de la munte, va curg ochii dupa alea din Londra sau Paris.

- Ce, chinezoaicele alea?! Te rog, ma jignesti. Uite, pentru ca ai fost atat de dura cu mine, te sanctionez cu o cafea. La cat se intoarce a ta de la serviciu?

- Pe la 7 ajunge acasa.

- Perfect! La 8 ne vedem la Damigeana Uleioasa. Poti sa scapi?

Nu stiu ce s-a intamplat in seara aia. L-am vazut plecand si n-am putut sa-i spun mai nimic. S-a intors tarziu in noapte,  fluierand si fredonand Meravigliosa Creatura.