ce ţi-e şi cu mine…
Stau şi mă gândesc eu cateodată. Mă dau intelectual, ba şi artist, dar îmi dau seama că nu-s de niciunele. Nu sunt decât un musiu. Şi cum de ajunsăi la ceastă concluziune? Păi mi-am dat seama de cât de puţin am nevoie câteodată, pentru a fi fericit. Şi ca să nu vă las cu frunţile încreţite, zic să vă exemplific cu nişte… exemple. Cam ce credeţi domniile voastre că mi-o bucurat mie intelectul preşcolar, numa’ ieri? Păi să vă spui. O carte şi-un tricou, bre. Iap.
Ajunsei şi io, ca tot rds-istu’, pe bookblog, şi dintre mii de recenzii, dădui fuga taman la link-ul cu tricouri de cititor feroce. Ce ruşi? Ce francezi? Ce literatură contemporană? Tricouri, neică. Alea-s baza. Şi veni ieri tricoul, verde padure (???) cu imprimeu alb, de stă scris: suflet de cititor feroce. Cool, ăsta mi-s eu, feroce de la Timişoara.
Şi-mi luai şi o carte. M-am aruncat ieri la prânz într-o librărie şi pac, am înhâţat o cărţulie de o vroiam de multişor. Şi nu ştiu cum să vă iesplic, da’ ştiam că o să-mi placă muuuult de tot. Să vă mai spun că e genială? Hai că vă spun. E genialăăăă!!!!!
O strigă Sunt o babă comunistă şi e scrisă cu atâta umor, de mi-am dat seama de ce n-am si eu: l-o luat Dan Lungu pe tot, căci aşa îl cheamă pe autor. Nene, bună-i cartea asta, abia aştept să ajung acasă. Cred că o dau gata, nu-i foarte lungă şi e cu scris mare şi spaţii largi între rânduri (cred că după descrierea asta, aţi înţeles de ce nu fac eu recenzii pe blog 
)
Şi cum spuneam, un tricou şi o carte bună (da, când am ajuns acasă, mi-am luat tricoul pe mine şi m-am pus pe citit) sunt suficiente pentru a mă face fericit. Ce simplu sunt… Simplu ca ceaţa. Iete-o, asta-i toată, cât se vede. Sunt atât de simplu, că dacă-aş fi un rebus, aş falimenta revista în care aş apărea. Mda… cam atât de simplu.
Şi apropo de faza cu purtatul tricoului imediat ce am ajuns acasă, m-a lovit acum o revelaţie: o fi din cauză că maică-mea nu mă lăsa când eram mic, să port hainele noi imediat ce le luam? „Astea ţine-le şi tu de bune”, zicea. Hmmm, sechele sechele până sus la stele. Cert e că o să port tricoul ăla până mă satur, şi când se “împute”, o să-l spăl şi-l usuc pe calorifer, pentru a-l avea pregătit când mă întorc de la lucru a doua zi. Na, cam atât de simplu.
Pentru cei nelămuriţi – cam toţi, bănuiesc – vă rog să priviţi partea bună a lucrurilor, marţea sunt trei ceasuri rele, vreo două minute din ele tocmai au trecut. Să citiţi cartea de v-am zis; chiar e tare faină.
13 Responses to “ce ţi-e şi cu mine…”
Leave a Reply
dutzulainen on November 24th, 2009
simplitatea nu te face mai putin artist, poate din contra. Eu nu ma bucur la tricouri noi insa cand mi-am luat masinuta cu telecomanda au au ce am jubilat p-acolo ca fata mare la maritis.
Lia on November 24th, 2009
Artistii trebuie sa se simta mizerabil? si sa se bucure de complicaciuni?
Pe mine, de vreo doua saptamani, ma tine fericita un storcator de fructe (masterpiesa ce-i drept) cu care nu am stors nimic (decat o “ciucia” vorba lui Andrei) si biletele pentru un concert din decembrie anul viitor. Daca tine pana atunci, am iesit tare ieftin anul asta
Leo on November 24th, 2009
Tot e bine sa fii si un musiu, nu doar un neica-nimeni.
Asta cu “Tine-le de bune” mi-a trezit amintiri si frustrari – si eu port hane “bune” cateodata in casa, doar asa, de pamplezir.
Eu zic asa : slava Domnului ca e simplu, mie mi s-a acrit de oameni complicati !
Si eu tind in ultimul timp spre simplitate. Merg pe deviza : omnia mea mecum porto, vorba francezului.
O sa caut cartea, daca zici tu…
richie on November 24th, 2009
Faza cu tricourile si in general cu hainele noi o impartasesc. Le port si eu in ziua achizitiei. De la bookblog inca n-am luat tricouri dar am de gand. Momentan am doar insigna cu suflet de cititor feroce.
brightie on November 24th, 2009
hehe, foarte tare cartea. o si terminasi asa repede?
Cârtiţoiu' on November 24th, 2009
Păi vezi cum faci cu cartea să mi-o pasezi şi mie cândva.
boghi on November 24th, 2009
@dutzulainen: ce masinuta, bre? mie de ce nu-mi zisasi?
. Oricum, te invidiez pentru A-HA.
, sa citesti cartea, o sa scriu mai multe despre ea, in curand.
@ lia: anu’ asta ai iesit ieftin, sa vedem la anu’, cand trebuie sa platesti si transportul&co, cat de ieftin iesi
@ leo: n-am inteles deviza ta, n-am facut germana la scoala
@ richie: e ok tricoul, da’ nu cine-stie-ce. Iti recomand sa alegi livrarea prin posta, pe curier e mult mai scump si nu vine foarte repede.
@ brightie: n-am termitat, poate in seara asta. multumiri lu’ realdo, cred ca la el pe blog am auzit prima data de ea.
@ cartitzoiu: roger that, probabil o aduc la schimb de carti
camytzi on November 24th, 2009
E binevenit un om simplu intre atatia complicati
Simplu, bun simt si umor… e mai bine decat multe complexitati. Mai ales cand scrie si despre chestii ca purtatul hainelor noi imediat dupa cumparare, pe care da, si io le port, tocmai din pricina acelorasi “sechele” de cand eram de cativa tzentimetri 
) (ideea de carte e binevenita, mai ales ca am decis sa ma reapuc de citit)
boghi on November 24th, 2009
camytzi: pai daca e vorba sa te reapuci, cartea asta e numai buna
Catalin on November 24th, 2009
Si ar trebui sa fii foarte mandru ca te poti bucura din lucruri simple. Asta ai vrut sa zici, nu? Ca nu cred ca esti o persoana simpla.
boghi on November 24th, 2009
Catalin: simplu ca un detector radar
Si, da, ma pot bucura de lucrurile simple.
brightie on November 26th, 2009
bah ce viata nedreapta, io am scris prima despre baba! de la mine de ce n-ai auzit, huh?
)
las ca gasesc io o leapsa cu care sa te sinucid
(transmit, biensur – o sa se bucure)
boghi on November 26th, 2009
stai mai ca poate la tine am auzit, nu mai stiu exact. cat despre leapsa suicidala, mi-ai trimis deja una, desi banuiesc ca era rasplata pentru cea trimisa de mine acu’ ceva vreme
in orice caz, ai grija ce trimiti, ca eu am vreo trei lepse care stau la coada…