Artificii
Cu asta ne ocupam noi, eu si soru-mea, acum vreo 20 de ani. De fapt cu privitu’ lor. Stateam cocotatai pe geamul din sufragerie si mai asteptam sa apara un artific, Ce ne mai bucuram cand le vedeam. Taica-miu nu era asa entuziasmat, ba era chiar ingrijorat. Cred ca era agitat din cauza ca nu stia ce se intampla si pentru ca mama nu ajunsese inca acasa. Artificii dintr-astea mai vazuse, doar facuse armata.
Noi nu cred sa mai fi vazut. Probabil ca el ne-a mintit ca sunt artificii. De parca daca ne-ar fi spus ce sunt, noi ne-am fi si speriat. Ce copil era si tata…
Pe la 8? 9?, ceva pe acolo, a ajuns si maica-mea acasa. L-a pus la curent si pe taica-miu. Cica se tragea. Nu ne-am speriat, dar am fost putin dezamagiti ca nu vazuseram artificii de fapt, ci niste lumini care erau altceva. Mama schimba tramvaiul chiar in Piata Maria (acolo a inceput) si acum ii schimba si starea de spirit a tatalui meu, din speriat, in foarte speriat si, probabil, in plin de speranta.
Cam asta a fost la inceput, un foc de artificii. Mai apoi, liberi fiind, ne-am dus si in Piata Victoriei, chiar cand au fost adusi si niste “securisti”. Si-au luat multe! Eu nu intelegeam nimic, dar eu eram copil, insa nici adultii nu cred ca intelegeau mai multe.
A fost o perioada interesanta, singura in care stateam cu paturi la geam – cica tot din cauza securistilor. De revelion am avut soldati in scara blocului. Ne pazeau, asa ca le-am dus salata beouf, sarmale si prajituri pe o masuta cu rotile. Mai primisera si de la altii.
Deci, cam asta a fost revolutia vazuta prin ochii mei. Aveam opt ani si cred ca asta se poate observa din parcurgerea textului de mai sus. Imi pare rau de cei care au murit si pentru cei care au ramas sa-i planga. Eu le voi ramane dator, pentru fiecare moment de libertate de pana acum si pentru cele ce vor urma. Sunt mai mult sau mai putin constient de ce a fost atunci, dar imi dau seama ce am castigat, stiu ca nu s-au schimbat multe, dar si ca ar fi fost mult mai rau sa fi crescut in acea perioada. Ce s-a intamplat atunci, este poate singurul motiv pentru care sunt intr-adevar mandru ca sunt timisorean.
PS : Atat de aproape am fost sa ma transform intr-un mic Dumas si s-o bag pe aia cu « Dupa douazeci de ani » in titlu.
PS2: Tocmai s-a luat curentul. 
12 Responses to “Artificii”
Leave a Reply
Lia on December 17th, 2009
Si la noi s-a luat … asa ca un mic reminder …
Si eu imi aduc aminte cam aceleasi lucruri …
Stiu ca s-au strans toti din curte la mine acasa. Aveam “lighean” si cei de pe sky news le dadeau din ora in ora cu noutati despre ce se intampla. In bucatarie se asculta radio iar in camere mergea televizorul cand pe moaca lui Dinescu, cand pe strainezi.
Tin minte ca a iesit din intamplare tata afara in curte si s-a intalnit cu mosul, care i-a dat doua portocale si o sticla de pepsi ca era tare, tare grabit.
Pernele din geam nu le intelegeam … Sa fi fost asa de frig?
Artificiile ce porneau din spitalul de vis a vis nu le-am vazut foarte bine (din cauza pernelor probabil), in schimb facusem colectie prin ianuarie din cartusele culese de prin gradina.
boghi on December 17th, 2009
“Ligean”? O-hooo, boierilor. Si noi aveam lighean, da’ sapalam rufe in el
)
Lia on December 17th, 2009
Cârtiţoiu' on December 17th, 2009
Copil fiind, nici eu n-am înţeles multe, până m-a dus mama undeva “în siguranţă”. La unchiul şi mătuşa mea, care stăteau la etajul 4 fix lângă Medicină.
Leo on December 17th, 2009
Uite-asa aflai ca suntem aproape de-o varsta. “Artificii” din alea am vazut si eu !
Eu mancam cu sor’mea si maica-mea mamaliga cu branza (!) …Cand auzim la radio “Frati romani !”.
Restul e istorie…
boghi on December 17th, 2009
Lia: deci Gigi era disident
Cartitoiu’: Buna alegere, aluzia la siguranta data de zona o vom intelege ca fiind legata de faptul ca aveai pepiniera de medici in imediata apropriere
Leo: I’m an open book
Mamaliga cu branza? Ce viata de proletar duceati si voi.. Bine ca aveati si radioul ala 
camytzi on December 17th, 2009
hai ca vin eu sa stric “momentul”: cum s-ar fi putut realiza mai bine o rememorare a ce a fost inainte de ‘89 si in timoul lui’89 decat printr-o pana de curent?
vorba Liei, asa, ca de aducere-aminte 
(mai multe nu stiu despre revolutie deoarece priveam cu ochi prostache de copil mic toate evenimentele din bratele lui tata, la teveul de la Maramures)
dutzulainen on December 17th, 2009
boghi on December 17th, 2009
camytzi, penele de curent sunt bune si ca aducere-aminte si pentru a face economie
dutu, Terente? Ce vrei sa spui? Folosesc cuvinte lungi?
mihai on December 18th, 2009
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
camytzi on December 18th, 2009
hmmm, recunosc, nu m-am gandit la partea cu economia
boghi on December 18th, 2009
mihai, sigur ca aveti sustinerea mea, cu multa placere, afisarea banner-ului se va face mai pe seara insa.
camytzi, pai daca erai mica la revolutie…