Noi doi si ala mic!

Era o vreme cand ne gandeam doar la « ziua de azi », si pentru ca ne mergea prea bine am hotarat ca nu ne putem bucura doar in doi de zilele si noptile frumoase, astfel ca, desi nu eram casatoriti (nimic nu s-a schimbat intre timp), am hotarat ca in viata noastra sa apara si « al mic ». Decizia nu am luat-o in pripa, am stat si ne-am gandit bine, ne-am facut unele calculele sa vedem daca ni-l permitem si intr-un final am decis ca este loc si pentru el in viata noastra.

Am hotarat inca de la inceput sa-i oferim cei « sapte ani de acasa » si nicio zi in plus, rezervandu-ne optiunea de a ne simti din nou liberi. Inca din primele zile au aparut problemele clasice: grijile, cheltuielile lunare suplimentare, noptile nedormite, etc. Peste toate acestea mai exista si problema atitudinii usor reticente a parintilor nostri, « al mic » nefiind de fapt al nostru. Sunt mai bine de doi ani de cand a aparut viata noastra, iar problemele de la inceput au disparut rand pe rand, inclusiv senzatia de « strain » data de faptul ca este oarecum adoptat.

Desi eram destul de tineri atunci cand l-am luat, ne-am achitat destul de bine de noul rol pana acum si am reusit sa-l crestem exact asa cum ne-am propus. Cand va face sapte ani cu siguranta ne vom desparti, am ramas la planul initial, oricum va fi suficient de mare pentru a se descurca singur, desi nu intentionam sa-l parasim ci se va intoarce acolo unde ii este de fapt locul.

Mai apar si astazi probleme si unele cheltuieli neasteptate, insa reusim sa le facem fata si nu ne sperie nici macar atat de mediatizata criza. Am deprins relativ usor arta gestionarii responsabilitatilor si putem spune ca ne-am transformat mult in bine in acesti doi ani.

Indiferent de unele indoieli avute pe parcurs si de lipsurile cu care ne-am confruntat cateodata, un lucru este cert : el ne-a ajutat sa mergem mai departe, cu un simplu credit de nevoi personale pe sapte ani, ne-am cumparat masina dorita.

Nu ne mai ramane decat sa multumim societatii care ne-a facut sa ne constientizam dorintele si mamei naturale a lu « al mic » pentru intelegerea de care a dat dovada atunci cand i-am aratat posibilitatile noastre.

Va salutam cu drag, toti trei !

Promoveaza-ti si tu articolele pe Blogoree.ro