Tag Archives: Interviu

Interviu cu Moneda Nationala

microfonSubiect de discutii si analize, poate cea mai mare vedeta de televiziune de la noi, moneda noastra nationala, Leul, a acceptat sa acorde un interviu, in premiera mondiala, pentru Boghi.ro – cea mai importanta publicatie online din Romania pe domeniul economic (conform parintilor mei). Ne-am intalnit la o terasa din aproprierea caselor de schimb valutar din complexul studentesc, zona preferata de relaxare a Leului.

Boghi.ro: Buna ziua si multumim pt ca ati acceptat sa ne acordati acest interviu. Cum este inceputul de vara pentru moneda noastra nationala? Planuri de concediu?
Moneda Nationala: Buna ziua, chiar imi face placere sa fiu invitata dvs. cu atat mai mult cu cat, in ultima perioada am inceput sa va citesc zilnic. Planuri de concediu, nu, cel putin nu anul acesta. Parintii mei ( n.red. Mugur si Adrian) sunt extrem de ocupati , iar singura nu ma lasa sa plec. Mi-au zis ca o sa plec singura cand o sa mai cresc.

Boghi.ro: Va deranjeaza publicitatea de care aveti parte? Toata lumea sta cu ochii pe dvs., sunt atenti la valoarea pe care o aveti? Cum suportati presiunea?
M.N.: Greu. Foarte greu. Mie imi plac foarte mult manelele, astfel ca valoarea este extrem de importanta pentru mine. N-am mai fost la o cantare de-a lui Guta de nu stiu cand.

Boghi.ro: Va este rusine sa va afisati in public?
M.N.: Pe de o parte. Si nici nu mai sunt invitata. Prietenii mei,  Euro si Dolar, primesc in mod constant invitatii pt astfel de evenimente. Nici macar pe la o nunta n-am mai fost de foarte mult timp.

Boghi.ro: Care este relatia cu parintii dvs.? De cine va simtiti mai apropiata?
M.N.: Tatal meu, Mugur, este extrem de grijuliu cu mine. Am avut perioade in viata mea cand am luat-o pe cai gresite. Intrasem intr-un anturaj dubios cu greci, italieni, arabi. A avut mereu grija sa ma caute si sa ma aduca acasa. Cu mama (n.red. Adrian V.) relatia este una mai rece. Pe de o parte sunt emisiunile tot mai dese la care trebuie sa participe – si astea ne rapesc din timpul in care am putea sta impreuna – pe de alta, considera ca tata ma rasfata prea mult si-mi acorda prea multa atentie.

Boghi.ro: Considerati ca tatal dvs. este intr-adevar prea grijuliu? Va controleaza din scurt?
M.N.: Da, dar il inteleg. In familia noastra exista foarte multi membri cu o reputatie nu tocmai buna. Tata se teme sa nu urmez exemplul unchilor si matusilor mele. De fiecare data cand pleaca cate un unchi de pe la noi, tata si mama il vorbesc de rau si-mi atrag atentia asupra primejdiilor in care m-ar fi putut pune sfaturile lor.

Boghi.ro: Puteti sa numiti cativa dintre membrii familiei despre care parinti dvs. v-au atentionat?
M.N.: Cam toti. Cand a plecat unchiul Calin de la noi, tata si mama s-au bucurat sa scape de el si spuneau ca ar fi risipit toata averea familiei, daca n-ar fi fost sa plece. Nici de unchiul Emil nu au vorbe mai bune. Il considera prostul neamului si se enerveaza ca este extrem de influentat de varu-sau Traian. Dar cel mai mult o barfesc pe tusa’ Nuti. Mama spune ca-i atat de rea, ca m-ar da la schimb cu prima geanta care i-ar iesi in cale.

Boghi.ro: Cum arata o zi obisnuita din viata dvs.?
M.N.: Pai cum sa fie? Dimineata ma trezesc extrem de slabita; nu dorm deloc bine. Tata imi serveste ceaiul la pat si ma mai pun pe picioare. Ma mai suna de pe la diverse televiziuni, sa ma intrebe cum ma simt. In rest, ma intalnesc cu Euro si Dolar, bem cate-o cafea, mai mergem la un biliard sau darts – de obicei,  pierd – si seara tarziu ma intorc acasa. Mai stau pe mess cu prietena mea, Leva. Amandoua suntem indragostite de Dolar. Dar nici una nu avem noroc in dragoste. Suntem extrem de nefericite. Parintii nostri vor sa ne marite cu Euro, dar noi nu vrem. Noroc ca suntem inca mici si nu ne pot marita, dar de promis, ne-au promis lu’ Euro.

Boghi.ro: Si ce-o sa faceti cand veti creste si va trebui sa va maritati cu Euro?
M.N.: Nu stiu. Ne punem nadejdea in unchii si matusile noastre. Ne-au promis ca vor avea grija sa nu ne dea dupa Euro.

Boghi.ro: In incheiere, ati dori sa transmiteti un mesaj cititorilor nostri?
M.N.: Da, le multumesc pentru sustinerea lor si nerabdarea cu care asteapta intalnirea lunara cu mine. Ma bucura si pe mine sa ma intalnesc cu ei luna de luna, chiar daca ajungem sa petrecem atat de putin timp impreuna.

Interviu cu doamna Cârlionţia Ham-Ham, psiholog canin.

microfonEdiţia de weekend a Blogului de joacă, vă oferă în exclusivitate pentru Romania, un interviu cu doamna Cârlionţia Ham-Ham, psiholog specilizat în terapie canină.
Cu o experienţă de peste două luni în tratarea depresilor, dar şi a unor probleme mult mai grave ale celui mai bun prieten al omului, creditul de nevoi personale câinele, doamna Cârlionţia, a acceptat să raspundă câtorva întrebări venite pe adresa redacţiei, încercând să ne explice mecanismele psihico-motori ale căţeilor nostri.

BdJ: Stimată doamnă Ham…
CH-H: Ham-Ham

BdJ: Vă rog să mă scuzaţi, dar poate ne şi explicaţi istoria predestinatului dumneavoastră nume.
CH-H: Numele de fată este Ham. Întâmplarea a făcut ca numele soţului meu să fie tot Ham. Si cum niciunul dintre noi nu a dorit să renunţe la numele de familie, am hotărât să purtăm ambele nume.

BdJ: Înţeleg… vă ajută acest lucru în meseria dumneavoastră ? Clienţii vin cu mai multă încredere la dumneavoastră ?
CH-H: Cu siguranţă înlesneşte comunicarea, atât cea cu clienţii, cât şi cea cu stapânii.

BdJ: Cum aşa?
CH-H: Este mult mai uşor pentru căţei să-mi pronunţe numele.

BdJ: Puteţi să vă rezumaţi activitatea în câteva cuvinte?
CH-H: Ham ham (râde); în principiu este vorba despre tratarea problemelor ce apar şi la oameni: depresie, anxietate şi chiar paranoia.

BdJ: Paranoia? Ne puteţi da un exemplu?
CH-H: Am avut chiar anul acesta un bullmastiff ce se simţea mereu urmărit de hingheri şi-l bănuia pe cocker-ul din vecini, că i-ar fura oasele pentru a le împărţi cu Lassie.

BdJ: Aţi reuşit să-l trataţi? Şi dacă da, cum?
CH-H: Nu, nu am reuşit să-l tratez. Am fost la un pas de a-l convinge de nevinovăţia cocker-ului, dar cocker-ul a devenit la rându-i pacientul meu şi a trebuit să suspend şedinţele cu bullmastiff-ul.

BdJ: Cocker-ul pentru ce venise ?
CH-H: Depresie, cauzată de o decepţie în dragoste. Îi picase cu tronc o femelă foarte pretenţioasă. Deh… vedetă de cinema.

BdJ: Puteţi să ne prezentaţi principalele diferenţe dintre psihologul canin si un dresor ?
CH-H: Câteva sute de euro (râde satisfăcută). Practic, şedinţele de dresaj se termină când căţelul stie sa stea în şezi, pe când şedinţele de terapie, se termină când spun eu. Este mult mai greu să scapi un câine de anxietate, decât să-l convingi să aducă băţu’.

BdJ: Trataţi şi pisici?
CH-H: Nu am avut încă ocazia, dar de ce nu?

BdJ: Dar stăpânii căţeilor? Încercaţi să-i trataţi şi pe aceştia, dacă au nevoie?
CH-H: Nu, nu, aceştia sunt consideraţi cazuri iremediabile.

Interviu cu Pazvante Chioru.

microfonMă trezesc acum vreo doua zile folosind o expresie atât de comună nouă tuturor, dar pe care habar n-aveam de ce o folosesc cu sensul respectiv şi de unde vine. Mă gândesc că ar fi un motiv de joacă extrem de bun şi în consecinţă, să scriu despre el pe blog. Dar ca un profesionist într-ale joacei, ce sunt, decid că o documentare iniţială este mai mult decât recomandată. Purced aşadar până acasă la prietenul meu Google, să văd dacă are voie afară. Cum Google tocmai daduse niste raspunsuri irelevante d-nei G, nu avea voie afară, astfel că, a trebuit sa gasesc o altă metoda de a afla cat mai multe despre expresia ce ma măcina de pe vremea lui pazv… ups, iar era s-o zic.

Gândindu-mă că orice referire la misteriosul personaj face trimitere la vremuri de mult apuse şi pentru că găsisem solutia documentării de la sursă, adică un interviu cu îndepărtatul în persoană, m-am pus s-o caut pe adevărata fată a mamei Omida, pentru a-mi înlesni un interviu cu expresivul personaj.

După multe rugăminţi şi predarea bijuteriilor de aur ale mamei, cică fără astea nu se arată (?), am reuşit să luăm legătura cu Pazvante, acesta acceptând să dea un interviu în exclusivitate (n-a dorit totuşi să-l fotografiem, motivând că nu se simte prea bine, viermişori sau ceva de genul)

Blog de joacă: Bună ziua domnule Pazvanti…
Pazvante Chioru: Pazvante!

Bdj: Vă rog să mă scuzaţi. Noi vă ştiam de Pazvanti, cu i, să inţeleg că vă cheamă Pazvante, cu e?
PC: Nu. Mă cheamă Osman Pazvantoglu. Şi de la Pazvantoglu s-a ajuns la acest Pazvante.

Bdj: Dar apelativul „Chioru”, de unde vine?
PC: Hmm… nu eşti foarte inteligent de felul tău, este?

Bdj: Văd ca sunteţi foarte perspicace. Eu vă ştiam de sadic, egocentrist, depresiv, fanatic, misogin, criminal, în sfârşit, alte calităţi.
PC: Aşa este. Aţi uitat totuşi să amintiţi de înclinaţia mea spre poezie şi despre eticheta de vizionar, pusă de cronicarii vremii.

Read more