dentiștii sunt amuzanți

posibil ca omenirea să nu afle vreodată dacă există viață pe alte planete sau ce anume face dobrică la șuie paparude, dar un lucru e cert: dentistul la care ai fost înainte a făcut ceva aiurea.

nu există om pe lumea asta care să fi ajuns la dințolog cu probleme și să nu audă asta. cauza tuturor problemelor noastre pe la măsele este fostul dentist. care a pus ceva ce nu trebuia, unde nu trebuia, când nu trebuia, în sfârșit a făcut-o de capră.

culmea măseologiei a fost o tanti la care mergea cineva o dată la câțiva ani, doar la tanti asta și la fiecare vizită îi spunea că unde a fost ultima dată și-au bătut joc de el.

și apropo, a auzit cineva de vreun dentist acuzat de malpraxis sau măcar de durere în cur?

 

dentiștii sunt amuzanți

Ambasada

în seara asta se deschide ambasada în timișoara. un proiect plai, care se coace de aproape doi ani. sau cel puțin de atunci știu eu că se coace, iar noi ne tot uităm la el ca la prăjitura aia care nu mai iese odată din cuptor. na, în seara asta iese cu un prim eveniment de lansare a numărului the institute dedicat timișoarei. legat de revistă, am citit-o acum ceva timp și este un bun reper pentru ce se întâmplă în timișoara în ultima vreme. Continue reading “Ambasada”

Ambasada

casa din copac

sînt doi ani de când auăleu teatru nu a mai scos nimic nou. și pe unii începea să ne cam enerveze treaba asta. dar totul e bine când începe cu bine, iar de sâmbătă, 31.01.2015 încep reprezentațiile la noul spectacol. și continuă.

Programul reprezentațiilor este:
31. 01. | 01.02. | de la 19:30
06.02. | 07.02. | 08.02. | de la 19:30
13.02. | 14.02 | 15.02. | de la 19:30
Rezervări la: 0751 892 340

Continue reading “casa din copac”

casa din copac

ce piesă ați văzut ultima dată la național?

posibil să fi fost o deux pieces. nu de alta

targ de nunti la tntnu-mi place să fac pe prețiosul, nici nu cred că sunt, dar la un târg de nunți în teatrul național pot să spun nu fără să sun un prieten sau să întreb publicul. pentru că de ce? bani are tnt-ul cât să le mai și rămână, lumea vine buluc la spectacole, de-o fi una, de-o fi alta, și atunci? ce are sula cu prefectura și nașu mare cu ștanga? Continue reading “ce piesă ați văzut ultima dată la național?”

ce piesă ați văzut ultima dată la național?

ce bine că sunt bătrân

serios, sunt bătrân și mă bucur. chiar dacă asta înseamnă că voi fi deja mort când cercetătorii britanici vor descoperi colacul de toaletă încălzit. chiar dacă asta înseamnă că nu voi mai fi pe aici când se vor încheia filmările la tânăr și neliniștit. și da, chiar dacă voi fi de mult rahat de viermi când omenirea va afla în sfârșit cum s-a terminat serialul lost de fapt.

dar cu toate astea, mă bucur că sunt deja om bătrân. pentru că dacă ar fi fost să dau acum examenul pentru permis auto, aș fi fost un mare biciclist. dacă nu înțelegeți despre ce vorbesc, luați un test pentru obținerea permisului și încercați să faceți 10 puncte. dacă reușiți, încercați și la loto – e ziua voastră norocoasă. Continue reading “ce bine că sunt bătrân”

ce bine că sunt bătrân

totul cu drag, totul din suflet

bă, nimeni nu mai vorbește normal în țara asta. nu știu când și cum a apărut treaba asta, dar parcă e o modă să vorbim ca niște ilene cosânzene. să mă explic. au apărut de la un timp o grămadă de tipe care fac handmade. ceea ce nu ar fi rău, numai că e. în fine. și toate fetele astea, care au sigur o pagină pe facebook, fac handmade cu drag. una nu face handmade altfel decât cu drag. e atâta drag în cerceii și brățările lor, că abia vezi bijuteriile de el.

și au mai apărut și cei care sub o formă sau alta gătesc. bistrouri sau diverse forme de cantine publice. toate, dar absolut toate, taie morcovii cu drag. toți își pun șorțul. toți gătesc din suflet. toți se înconjoară de miresme, arome și esențe amețitoare. dacă nu-s amețitoare, mai bine vă luați o șaormă de la colț, ceva nu e în regulă cu mâncarea lor în ziua aia. asta dacă nu cumva e jucată cartea mâncării tradiționale. în acest din urmă caz e mai grav. prezentarea procesului de gătire a fripturii se face într-un limbaj atât de vechi, încât unii termeni sunt dinaintea formării limbii române.

știu că par revoltat și nervos, dar nu sunt. chiar am scris cu drag textul ăsta pentru voi.

totul cu drag, totul din suflet

m-am uitat la filme artsy și nu a durut

weekendul ăsta m-am oprit din încercarea de a ajunge la zi cu tânăr și neliniștit și am zis să văd niște artsy, că cine știe în ce anturaj ajung și mă întreabă cum mi s-a părut ultimul al lui linklater și eu o să răspund că scurt.

force majeure

kafka, frate! cum zicea o vorbă de la radio cândva. un film atât de static că porumboiu ar avea de ce să-și roadă unghiile. dar fain. ideea filmului se învârte în jurul acelor situații care ne scot de pe traseu și ne oferă posibilitatea de a ne descoperi. lași, proști, egoiști, rasiști, homofobi. toți suntem într-o anumită măsură, rămâne să găsim acele declanșatoare care ne fac să ne privim sincer. dar na, engleza pe care o vorbesc actorii e tare proastă, abia dacă am înțeles vreo doua cuvinte din ce ziceau. Continue reading “m-am uitat la filme artsy și nu a durut”

m-am uitat la filme artsy și nu a durut

tribute band – de ce?

multe nu înțeleg eu pe lumea asta, cum ar fi chimia de clasa a 6-a sau cum anume s-a terminat lost, însă treaba asta cu tribute bands nu-mi dă pace.

avem în românia două trupe dedicate unor formații mari de afară: the rock (tribut pentru ac/dc) și bond jovi (well…). or mai fi și altele, dar de astea am auzit eu. și nu e vorbă, oamenii sunt buni, cântă bine, imită foarte ok, însă tocmai aici vine întrebarea: de ce vrei să-ți dedici toată energia ta muzicală copierii unei trupe 1 la 1. ok, ești fan. ok, nu ai reușit să compui nimic grozav până acum. e ok să bagi cover-uri, dar tribute band? nu e cam mult? după o vârstă, zic.

nelămurire for those about to rock.

 

tribute band – de ce?

vom avea un nou antibiotic

știrea momentului ar fi că în viitorul apropiat vom avea un nou antibiotic, pe numele lui teixobactină. primul descoperit în ultimii 30 de ani. micuțul ăsta, deși are un nume ciudat și probabil toți colegii vor face mișto de el, va salva mai multe vieți decât ar fi capabili să ia niște fanatici religioși.

sunt prea prost să înțeleg ce și cum fac oamenii ăia în laboratoarele lor de cresc microbi în pământ cu ajutorul unor cipuri. realizările mele în domeniul ăsta se limitează la a scoate niște râme din pământ, fără să fi prins măcar vreun pește cu ele. dar atâta lucru înțeleg și eu, că într-o societate care a ajuns să trateze mucii cu antibiotic, era nevoie de o nouă soluție.

mai pe larg aici sau aici.

 

vom avea un nou antibiotic