când se lasă ploaia peste bucurești

eu mă uit pe facebook și văd că nu ești. sau dorobanți, dorobanți, bulevard de diletanți. și câte și mai câte prostii mi-au trecut prin capul de provincial ajuns în bucureștiul inundat. de  mașini, oameni, covrigi, kebab și de apă. apă cât în deltă și-ncă două căni. când plouă în bucurești vezi și tu cum e să mergi pe apă și îți dai seama că nu e o minune, dar e minunat.

capitala pă țara noastră nu va zgâria prea curând norii și nici nu va șoca turistul japonez altfel decât cu gusturile maidanezilor neaoși, însă dacă îmi mai arătați un loc pe planeta terra unde la marginea bulevardului sufocat de claxoane și motoare turate stă un nene care cântă la harpă, eu îi mănânc instrumentul până la ultima spaghetă.

și de fapt ăsta e bucureștiul în capul meu de timișorean înfumurat, o harcea-parcea și cu dulce, și cu picant. birturi în subsoluri de bloc în care se cântă la pian (bine Nickiiiii) și se bea bere într-o simbioză perfectă între golanii optzeciști și hipsterii de ultimă generație. evenimente faine la care se ajunge după ce reușești să traversezi bulevarde, să înoți bălți și să învingi un boss. mulți oameni faini, inteligenți, relaxați, dar și “te duc, șefu. 50 de lei până la piața presei”. păi unde a văzut el șef care să plătească bine așa, cu una cu două?

și mulți oameni învinși. oameni care vorbesc cu panourile publicitare sau râd semafoarelor. și uite acum m-a lovit o idee: cât de blând e un oraș cu ai lui se vede în nebuni. la noi nebunii sunt veseli, implicați, în bucurești par învinși.

când se lasă ploaia peste bucurești

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *