De ce se sinucid picăturile de ploaie

O picătură sta degeaba într-un nor,
Văzând întreaga lume cum se scurge,
Pe la picioarele-i plimba pămîntul,
Oceane, munţi şi o fată care plânge.

Rugă norul să se oprească-n loc,
Privind atent la fata ce plângea,
Şi observând în stânga ei, tăcut
Iubitul încurcat ce-o amăgea.

Băiatul mâinile în mâna-i le luă,
Iar norul în sfârşit putu să vadă,
La ochii fetei, înroşiţi şi trişti,
O lacrimă ce chiar stătea să cadă.

Stai! vru picătura s-o oprească
Dar n-avu cum, lacrima şi căzu,
Şi-o alta-n colţul ochiului veni,
Şi kamikaze-i atacă obrazu’

Văzând coada de lacrimi ce urma,
Nemaiputând să nu facă nimic,
S-a aruncat în gol pentru a le prinde,
Oprind masacru’ acela ritmic.

Şi uite de-asta, dragii mei sofişti,
Fără să fie vreo coincidenţă
Plouă mereu atunci când suntem trişti
Şi în averse în adolescenţă.

Dli on December 16th, 2011

Foarte frumos. Nu imi vine sa cred ca mai exista oameni care sa scrie poezii atat de frumoase incat sa pot plange. Felicitari. Ploaia e mereu buna pentru ca sterge pacatele dar si tristetea aduce impreuna cu norii. Dar nu uita ca si fericit poate sa fie doar ploaie.
boghi on December 16th, 2011

Nu mai plange. Vine weekendul, bem o bere, ne linistim
O mie şi una de zile – 2 « Ioan Usca on December 21st, 2011

[...] Dispecer, Kadia, Sara, Doru, Adriana, Napocel, Mona, Abbilbal, Carmen, Alexandru, Neuroanchiloza, Boghi, Radu, Aurora Georgescu, Dexign, Zinaida, Ulise. 45.731283 21.235517 Share [...]