“Ne vorbeşte lumea”
Observ o preocupare nesănătoasă în rândul presei noastre pentru declaraţii belicoase la adresa României făcute de nişte iluştri anonimi. S-a făcut tam-tam când doi francezi au făcut o glumă proastă despre salutul românesc. Acum se dau la televizor declaraţiile unui „fost diplomat” olandez. Omul zice de ăştia de prin partea asta de lume că suntem naşpa, ba mai grav, că n-am auzit de lego.
Măi, de lego am mai auzit noi, dar de von cârnaţ ăsta care a fost diplomat cândva sigur n-am auzit. Înţeleg nevoia de a sări la ceartă, înţeleg frustrarea de a te simţi discreditat, dar nu poţi băga în seama orice pulici frânaru care are o părere proastă despre tine. E ca şi cum ai comenta la articolele alea de pe bloguri în care se spune de rău despre olteni, bănăţeni, moldoveni, ardeleni sau bucureşteni. Băgarea în seamă îi legitimizează pe aceşti irelevanţi.
Discutam odată cu un tip din Ţara Galilor care mi-a dat o soluţie foarte simplă despre cum putem îmbunătăţi imaginea ţării: play more rugby. Asta era recomandarea lui, pe care mi-a explicat-o foarte simplu. El era pasionat de rugby, ştia câte ceva despre echipa de rugby a României de acum 15 ani, când pare-se că eram sus în domeniul ăsta. Imaginea unei ţări se creează prin aspecte pozitive sau lipsa lor, nu prin cele negative.
Dar dacă ne deranjează atât de tare părerea lui von ştrudel ista, putem oricând să-i trimitem o sută de mii de scrisori în care să-i spunem scurt: românii au auzit de lego.
