Paranoia mai aveţi?

Avem, dar puţin pe fund. Ştiţi cum e când ai impresia că te urmăreşte cineva sau că toate îţi ies pe de-a-ndoaselea dinadins? Că aginturile străine sau entităţi neştiute au grijă să-ţi meargă prost? Păi e bine că nu ştiţi, căci altminteri aţi suferi de ceva pentru care se eliberează reţetă.

Şi zău că la rândul meu nu sufăr de asemenea persecuţii închipuite, ba chiar sunt un om raţional până la extrema găsirii unei explicaţii logice inclusiv pentru culoarea roz, daaar… când de fiecare dată persoana din faţa ta la ATM stă 5 minute pentru o retragere, începi să-ţi pui întrebări. Jur pe roşu că de fiecare dată când stau la coadă la ATM am în faţa mea pe cineva care stă atât de mult să scoată bani, încât ai zice că trebuie să convingă maşinăria că sunt banii lui; îi vezi cum apasă pe butoanele alea de n ori, deşi sunt doar câteva opţiuni standard, şi te gândeşti că răspund la întrebări de genul:  în ce scopuri doriţi retragerea sumelor? cu opţiunile: alimente, chirie, rată, bluziţă din colecţia nouă H&M.

Am vrut de câteva ori să opresc astfel de predecesori la butoane şi să-i întreb ce pin-ul meu au stat atâta, dar mi-e că poate este doar o impresie greşită şi mă iau drept fou-fou. Ce-i drept, aceeaşi senzaţie o am la orice coadă aş sta. Cred că m-am procopsit cu ceea ce specialiştii numesc sindromul de codaş.

Alte texte

• Tendinţe. Ce pantaloni purtăm vara asta
• Eu cu cine votez?
• TESZT 2012