Povestea lui ABC şi a punguţei cu doi bani
A fost odată cum clar nu va mai fi niciodată, un client care mă duceam la magazinul din colţ, ABC IMPEX SRL. Şi luam d’ale gurii, d’ale curului, d’ale plămânului, etc, zâmbind regulamentar la tanti patroana şi salutând cu un respectuos “s’trăiţi”, patronul. Pâinea, odată ca-ntodeauna, nu era proaspătă, mezeluri nu găseai, napolitanele JOE erau de pe vremea când încă nu le preluaseră Nestle, iar sticla de cola era d’aia vintage, de colecţie, şi la fel erau şi bulele din ea.
Servirea era şi ea de tot rahatul, iar minimarket-ul avea un miros specific… patronilor. Deh, oamenii încercau să impregneze o atmosferă familială locului, şi le ieşea de minune. În ciuda acestor inconveniente majore, magazinul mergea foarte prost. Era ţinut pe linia de plutire, aproape de linia de tramvai, de câţiva oameni cu suflet, diferiţi prin convingeri şi origine socială, dar uniţi de o cauză comună superioară: imediata vecinătate a magazinului.
Până într-o dimineaţă când totul a luat sfârşit brusc pentru unul dintre cei mai vechi membri ai comunităţii. O dimineaţă în care tanti patrona, cunoscută şi ca soţia patronului, s-a hotărât ca ea să nu mai accepte monezi mici la plată, asemeni marilor instituţii bancare. De unde te-ai aştepta ca buticarul să-ţi pună acatiste la biserică pentru un pumn de mărunt, clientul nostru s-a trezit refuzat. Banii lui nu mai erau buni în oraşul acela. Din fericire povestea este cu happy end, banii personajului nostru dovedindu-se a fi foarte buni în următorul oraş, tot ABC IMPEX SRL şi el.
Povestea este inspirată din fapte reale, atâta doar că magazinul din colţ nu e baş în colţ.
