tu ți-ai făcut poză cu porcu’ când erai mic?

pentru că în unele zile e prea multă ceață ca să nu stai pe net și să asculți sy yo fuera un chico de la beyonce, mai vezi și tu, omul simplu de la oraș (candidat la capitală culturală europeană), ce se mai întâmplă în lume. și în lumea reală, oamenii reali cu probleme reale au treabă, prietene. trebuie să-și cocoațe pruncul proaspăt născut pe porcul recent tăiat și să-l tragă pe primul în poză înainte de a-l trage pe al doilea la tigaie.

“uite, mami, astea erau vremurile pe atunci, hamburgerul și-l creștea omul în bătătură sub formă de animal care năștea pui vii și după ce-i tăia gâtul, îl pârlea bine la foc și îi scurgea tot sângele, punea copilul pe spinarea caltaboșului to be și imortaliza fericitul moment.”

eu, de exemplu, nu am poză cu porcul, dar am poză în timp ce-l pupam pe frunte pe bunicul meu întins în sicriu. eram prea mic să îmi duc aminte frumosul moment, deci mă bucur nespus că cineva a imortalizat asta și acum, de câte ori vreau să văd cum îl pupam pe bunicul meu mort, pot să scot  poza și să mă holbez la ea ore în șir. dar oricum, ar fi mers și una cu porcu.

 

tu ți-ai făcut poză cu porcu’ când erai mic?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *