un caz de sinucidere morală
Dacă este să ne luăm după numărul ştirilor din ziare şi de la tv care anunţă câte o sinucidere, comparativ cu, de exemplu, numărul celor care anunţă apariţia unui volum de poezii, am putea spun că românul s-a născut sinucigaş, nu poet. Spânzurat în podul casei, împuşcat în cap cu arma din dotare, căzut de la etajul şase al blocului în care locuia şi lista de metode continuă cu toate celelalte câte s-au văzut în filme sau citit prin cărţi. În fiecare zi oameni se sinucid, la fel cum în fiecare zi se nasc.
Personal, şi bănuiesc că punctul de vedere îmi este împărtăşit de mulţi alţii, cred că naşterea este un fenomen mult mai spectaculos decât moartea, prin sinucidere au ba. Şi atunci de ce ne sunt anunţate sinuciderile cu atâta tam-tam, dar naşterile sunt trecute cu vederea? Şi ca să păstrăm factorul senzaţional, măcar cele ale copiilor de peste cinci kilograme?De ce un copil spânzurat în podul casei sale ar fi un subiect care să intereseze opinia publică? Îl cunoşteam cu toţii? S-a sinucis după ce a aflat că nu există extratereştrii şi ne-a lăsat şi nouă explicaţia în scrisoarea de adio? S-a sinucis pentru că vreo vedetă de la Hollywood l-a părăsit după o relaţie secretă de două luni, consumată pe Valea Prahovei departe de ochii presei tabloide? Şi atunci, de ce este sinuciderea lui o ştire?
Singurul răspuns care ar avea sens este că noi vrem să aflăm că cineva s-a sinucis. Vrem să ştim cum mama l-a găsit pe fiu spânzurat de grinda din pod, cum a sunat disperată la 112, cum băiatul era un elev excelent, cum l-a părăsit prietena, cum vecinii aveau o părere foarte bună despre el. Din păcate nu găsesc o altă raţiune pentru care mass-media ne-ar anunţa cu surle şi trâmbiţe încă o sinucidere. Şi dacă aşa stau lucrurile, dacă atât de blazaţi şi de plictisiţi suntem, dacă ăsta este entertaimentul de care avem nevoie, nu m-ar mira ca peste cinci ani să urmărim sinucideri în direct, peste zece să se organizeze after-party-uri tematice la care invitaţii să vină îmbrăcaţi în sfoară, iar peste douăzeci să devină probă olimpică, la care se vor puncta atât partea tehnică, cât şi impresia artistică. Stadioanele ar fi pline, drepturile de televizare o afacere sigură.
Din fericire, însă, mie îmi scapă multe, deci s-ar putea ca explicaţia să fie alta şi noi să fim mult mai buni decât ne cred cei care ne aruncă drame pe post de desert.
Alte texte
12 Responses to “un caz de sinucidere morală”
Leave a Reply
Glass and Iron on January 9th, 2012
“Singurul răspuns care ar avea sens este că noi vrem să aflăm că cineva s-a sinucis.” … bine ca dupa asta parca mai vii de-acasa : “s-ar putea ca explicaţia să fie alta” ! Pai sigur ca este alta !
Pana nu voi vedea cum curg cererile “vrem sa vedem accidente” sau “dati mai multe inmormantari si sinucideri” eu voi considera ca toata aceasta mare baliga este “opera” unor baligi din mass-media. Nu contest existenta imbecilismului care “cere” stiri si imagini “pe masura”, dar imbecilismul nu este cel care trebuie sa dicteze subiectele. Sau, daca se considera ca imbecilismul este lucrativ, sa se infiinteze un post special “Imbecil TV”, cu varianta on-line si scrisa, unde sa ruleze subiecte despre ce marca avea pixul cu care si-a scris X biletul de adio inainte sa-si imprastie creierii pe faianta de la baie, daca balconul de la care a sarit Y ca sa se terciuiasca avea sau nu termopane, daca Z avea sau nu betigase cu formol in nas cand a fost bagat in groapa si alte stiri de maxima audienta si importanta.
Repet : imbecilismul nu trebuie desconsiderat, dar imbecilismul nu trebuie sa dicteze subiectele. Dar atat timp cat vor exista balegi in mass-media noi vom fi nevoiti sa urmarim tot felul de rahaturi.
Glass and Iron on January 9th, 2012
Ah, am uitat … “ce parere aveti despre aria de imprastiere a creierilor – au sarit creierii pana pe carosabil sau au ramas numai pe trotuar ? – scrieti-ne pe adresa emisiunii …” – ca si asta este de tot rasul : cum cer balegile “interactivitate”
boghi on January 9th, 2012
Asta cu cine comanda e discutie lunga, dar sunt de acord ca pozitia “noi dam ce vrem ca e post privat” nu se poate lua ca atare. Ideea este, cum spuneai si tu la inceput, cat de mult e adevarata asta cu publicul cere si cat e prostie editoriala.
Glass and Iron on January 9th, 2012
Boghi, mie mi-e groaza de cat de multi sunt cei care mai cred ca, comunismul este o amenintare la adresa societatii … nu vulgaritatea, nu indecenta, nu incultura ridicata la rang de doctrina; in mintea multora comunismul este o mare amenintare. Fara sa inteleaga ca si atunci tot incultura, bunul plac si grobianismul ii conducea, ii oprima, nu doctrina politica.
Prea multi agramati care decideau si decid soarta noastra. Prea multi nesimtiti care decideau si decid soarta noastra. Si, bomboana de pe coliva : mass-media care, intr-un iures, face reiting din morti, incendii, mitocani, parasute, sinucigasi, mahalagioaice.
boghi on January 9th, 2012
Iti inteleg groaza si frustrarea, le simt si eu de multe ori, insa asa stau lucrurile de cand lumea. Cred
ana on January 9th, 2012
Ce nu inteleg eu, mass-media nu promoveaza valorile ci doar crime, violuri, si alte masacre..oameni buni avem atatea lucruri poziive, oameni deosebiti.
Dora Cascadora on January 9th, 2012
Sinuciderea este o chestie morbidă, la fel ca accidentele sau crimele. Aparent, publicul găseşte moartea mai fascinantă decât viaţa. În plus, se poate spune că am elucidat într-o oarecare măsură viaţa, în vreme ce moartea e încă învăluită în mister.
Oricum, ţinând cont şi de părerea Anei, cred că locul sinuciderilor şi al celorlalte evenimente nefericite ar fi într-un documentar, cedând astfel locul lucrurilor pozitive, în ştirile de la ora 5. Dar asta e deja utopic.
Glassd and Iron on January 9th, 2012
Pot sa “trolez” puţin ? … Ok, multumesc
…
@Dora, esti “utopica” in ideea ca baligile astea mass-media “s-ar risca” (tot la ele auzita exprimarea !) sa introduca in grila de programe ceva bazat pe idei despre misterul suprem al existentei, “calatoria”, “dincolo”, etc. Frate, aicea discutam dă “esenta” reitingului … ce fiţe cu iz de psi, ce panseuri, ce mistere … frate, aduc guşteri care sa caste gura ‘au ba ? Ca nu se uita şefu’ la idei, iel se uita la cota dă piaţă si la segmentu’ dă public si daca o zbarcesc, maine vand ziare in intersectie …
Nu sunt interesati decat de giob, ei nu sunt platiti sa faca educatie, ei sunt platiti sa aduca gura-casca …
Evenimente pozitive ? Pe langa faptul ca sunt mai putine decat mahalagismele si violurile, evenimentele pozitive necesita munca multa, documentare, prezentare speciala … asa, un omor ie un omor, ma duc si intreb direct si fara farafastacuri : “ce parere aveti acu’ cand baiatu’ dumneavoastra este arestat pentru omor ?” si p-orma mai bag ceva de la mine ca sa dea bine pe sticla si gata reportaju’.
Curat utopic !
Dora Cascadora on January 9th, 2012
@Iron: mi-ar plăcea să te contrazic cu definiţia presei, dar din păcate nu prea se mai aplică.
boghi on January 10th, 2012
@Dora, doar de amuzament, care e definitia presei?
Dora Cascadora on January 10th, 2012
@Boghi: de prin facultate, ţin minte că se spunea despre presă ca fiind un mijloc de informare în masă; mai departe mă pierd printre ştiri, surse şi moduri de expunere a informaţiei. nu cumva era şi retorică întrebarea?
boghi on January 11th, 2012
si putin retorica